Raportul lui Marty a generat reacţii vehemente în România, atît din partea persoanelor al căror nume este menţionat, cît şi din partea altor oficiali:

Preşedintele Comisiei parlamentare române de investigare în scandalul CIA, Norica Nicolai: "Raportul lui Dick Marty este un raport absolut improvizat şi penibil prin modul în care îşi susţine afirmaţia, potrivit căreia, România şi Polonia ar fi avut centre de detenţie pe teritoriu. Acest raport nu face decît să speculeze de o manieră penibilă. Este total nesusţinut de probe şi sper ca el să fie respins de Consiliul Europei."

Fostul consilier prezidenţial Ioan Talpeş: "Dacă există vreun raport, trebuie întrebat cel care l-a întocmit dacă există probe. Nu a fost aşa ceva, este o prostie, o aberaţie."

Fostul consilier prezidenţial pe probleme de apărare Sergiu Medar: "Nu am organizat, condus şi nici coordonat nicio activitate de acest gen. De altfel, în perioada incriminată nu am fost niciodată la Aeroportul Kogălniceanu."

Fostul ministru al Apărării, Ioan Mircea Paşcu: “Eu nu am încheiat niciun un acord cu americanii privind o asemenea temă. Ca atare, nici cineva aflat în subordinea mea nu putea să o facă fără permisiunea mea. Mai mult, chiar dacă ar fi fost ceva adevărat - ceea ce nu este - nu informaţiile militare s-ar fi ocupat şi de “administrarea” unei asemenea înţelegeri. Deci, nici învinuirile aduse domnului Medar nu au nicio acoperire!.”

Fostul preşedinte Ion Iliescu: "E o tîmpenie. În calitate de şef al statului, nu am primit nicio informaţie şi nicio solicitare, întrucît nu se putea ca astfel de activităţi să nu aibă aprobarea structurilor de stat. Or, eu nu ştiu ca aşa ceva măcar să fi fost discutat într-un fel sau altul. Deci e aberant, e fără suport toată această chestiune."

Fostul director al Aeroportului Internaţional Mihail Kogălniceanu, Mircea Dionisie, nominalizat şi el în raportul Marty, neagă implicarea sa în scandalul închisorilor CIA”: "Am fost inclus în această poveste doar pentru că eram directorul aeroportului. Cîtă vreme am ocupat această funcţie, din martie 2002 şi pînă în iulie 2005, nu am auzit, nu am sesizat şi nu am avut cunoştinţă de existenţa vreunui loc în care să fie aduşi deţinuţi în interiorul aeroportului civil. Operaţiunile militare nu erau responsabilitatea mea. Veneau o groază de militari şi avioane militare, cu tehnică de luptă. Mişunau civili, aş fi văzut eu sau salariaţii aeroportului dacă ar fi fost aduşi deţinuţi acolo. Este exclus ca undeva pe aeroportul civil să fi existat vreo cameră folosită în acest scop, pentru că eu le-am controlat pe toate.“