Detalii incredibile au ieşit la iveală în cazul celor trei ofiţeri din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate (BCCO) Constanţa, arestaţi, sâmbăta trecută, de Curtea de Apel Bucureşti pentru lipsire de libertate, tortură, abuz în serviciu şi fals intelectual. În timp ce procurorii Parchetului General anchetează „la secret” acest dosar, judecătorii Curţii de Apel Bucureşti au făcut publică încheierea de şedinţă prin care au decis încarcerarea poliţiştilor Dragoş Emil Petcu, Bogdan Mircea Teodorescu şi Vlad Ştefan Zaharia.

URMĂRIŢI Surse judiciare susţin că cei trei ofiţeri de la Antidrog Constanţa erau „monitorizaţi” de ceva vreme de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), întrucât existau indicii că mai mulţi ofiţeri de la Serviciul Antidrog din cadrul BCCO Constanţa, printre care şi cei trei poliţişti arestaţi, ar fi luat „taxe de protecţie” de la traficanţii de droguri pentru a-i lăsa să-şi desfăşoare activitatea nestingheriţi sau pentru a interveni în dosarele procurorilor. Pentru a proba veridicitatea informaţiilor, procurorii DNA au autorizat un investigator sub acoperire, pe care l-au trimis în Mamaia, în minivacanţa de 1 Mai, când ofiţerii BCCO desfăşurau acţiuni pe linia combaterii traficului de droguri. Conform motivării instanţei, investigatorului sub acoperire, TFC, i s-a pus la dispoziţie un plic din plastic transparent, conţinând fragmente vegetale de culoare verde, acesta urmând să joace rolul unui dealer de droguri.

ABORDAREA Potrivit magistraţilor bucureşteni, în noaptea de 2 mai, în jurul orei 00.30, în zona Clubului Kudos Beach din Mamaia, falsul dealer l-a abordat pe Petcu, întrebându-l dacă doreşte să cumpere ceva care l-ar ajuta să se simtă mai bine. „Imediat ce investigatorul a scos din buzunar plicul cu substanţă vegetală, a intervenit şi Teodorescu Bogdan Mircea, care şi-a declinat calitatea de poliţist şi i-a luat investigatorului din buzunar portmoneul, după care cei doi inculpaţi (Petcu şi Teodorescu - n.r) i-au luat investigatorului telefoanele mobile şi l-au dus în camera de hotel în care acesta era cazat”, se arată în încheierea de şedinţă a instanţei. Agresiunea a început în camera de hotel şi a continuat în parcarea clubului Enigma, din Mamaia, unde investigatorul sub acoperire îşi parcase autoturismul de serviciu. Cel de-al treilea poliţist, Vlad Ştefan Zaharia, „a intrat în scenă” chemat de colegii lui, în parcare.

AMENINŢAT CU PISTOLUL Conform judecătorilor, ofiţerii BCCO au percheziţionat camera de hotel, deşi nu deţineau autorizaţie, şi i-au luat investigatorului 2.700 de lei, pe care acesta îi avea asupra lui. Bănuind că TFC ar putea să fie „sifonar”, Petcu şi Teodorescu „au declanşat o acţiune susţinută de supunere a investigatorului la suferinţe puternice, fizice şi psihice, pentru a obţine de la acesta mărturisirea că este poliţist, lucrând sub acoperire”. Ei l-au ameninţat atât pe investigator cât şi pe familia lui, dar şi pe poliţiştii care l-au trimis să le „testeze probitatea profesională”. Pedeapsa primită de investigatorul DNA pentru „lipsa de loialitate” a constat în încătuşarea lui, lovirea repetată cu pumnii şi picioarele, dezbrăcarea completă în parcare şi lovirea lui cu o bâtă de baseball. În plus, investigatorul a fost ameninţat cu împuşcarea de către Zaharia cu pistolul Glock din dotare. După ce l-au torturat timp de două ore, investigatorul sub acoperire a recunoscut că a fost trimis de DNA pentru a le organiza un flagrant.

DECLARAŢIE Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual (SNPPC) a angajat, ieri, un avocat din Baroul Bucureşti pentru a-i apăra pe cei trei poliţişti BCCO, întrucât predecesorul acestuia, avocatul Dumitru-Irinel Samoilă, fusese desemnat din oficiu. Vicepreşedintele SNPPC, Dumitru Coarnă, a declarat că întregul dosar se bazează pe probe subţiri şi că ofiţerii de la Antidrog nu şi-au făcut decât datoria. “Ei l-au reţinut legal pe investigatorul sub acoperire pentru că au crezut că este traficant de droguri. După ce acesta şi-a declinat identitatea, poliţiştii BCCO l-au sunat pe procurorul-şef DIICOT, care le supraveghea acţiunea şi l-au informat despre incident. Li s-a spus să procedeze conform legii şi exact asta au făcut. Nu l-au agresat pe investigator”, a spus Dumitru Coarnă.

Încheierea de şedinţă privind arestarea preventivă a celor trei poliţişti de la Antidrog Constanţa

“Curtea de Apel Bucureşti a făcut ieri, publică încheierea de şedinţă privind arestarea preventivă a celor trei poliţişti de la Antidrog Constanţa.

Dosar nr. 3807/2/2013

(Număr în format vechi 1749/2013)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREŞTI

SECŢIA I PENALĂ

ÎNCHEIERE

Şedinţa din camera de consiliu din data de 25.05.2013

Dezbaterile au avut loc în şedinţă nepublică, iar potrivit art.38 al.4 din Ghidul privind relaţia dintre sistemul judiciar din România şi mass-media, nu pot fi puse la dispoziţia reprezentanţilor mass-media.

CONSIDERENTE,

Prin propunerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 25.05.2013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de urmărire penală şi criminalistică a solicitat să se dispună arestarea preventivă pe o durată de 29 de zile a inculpaţilor Petcu Dragoş Emil, Teodorescu Bogdan Mircea şi Zaharia Vlad Ştefan pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal, art. 2671 alin. 1 Cod penal, art. 246 Cod penal şi art. 289 Cod penal, ultimele trei cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal.

În susţinerea propunerii, s-a arătat că prin ordonanţa din 24.05.2013, a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de cei trei inculpaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor menţionate mai sus.

În fapt, s-a reţinut în noaptea de 02/03.05.2013, inculpaţii, lucrători în cadrul BCCO Constanţa, desfăşurau o acţiune pe linia combaterii traficului de droguri în zona Clubului Kudos Beach din Mamaia.

În acelaşi timp, în zonă îşi desfăşura activitatea sub identitatea TFC, atribuită în conformitate cu prevederile art.2241 Cod procedură penală, un investigator sub acoperire autorizat de procurori din cadrul DNA - Secţia de combatere a corupţiei.

Pentru realizarea activităţilor pentru care a fost autorizat, investigatorului sub acoperire i s-a pus la dispoziţie, în prealabil, un plic de plastic transparent, conţinând fragmente vegetale de culoare preponderent verde (conform procesului verbal întocmit la 02.05.2013 de către Direcţia Generală Anticorupţie - Serviciul special, şi contraprobelor constituite), fără ca produsul rezultat să fie susceptibil a avea efecte psihoactive.

În jurul orei 00.30 investigatorul sub acoperire TFC l-a abordat, în zona barului Kudos Beach, pe ofiţerul de poliţie PETCU DRAGOŞ EMIL şi l-a întrebat dacă doreşte să cumpere ceva care l-ar ajuta să se simtă mai bine, însă nu a specificat ce anume oferea la vânzare. Imediat ce investigatorul a scos din buzunar plicul cu substanţă vegetală, a intervenit şi TEODORESCU BOGDAN MIRCEA, care şi-a declinat calitatea de poliţist şi i-a luat investigatorului din buzunar portmoneul, după care cei doi inculpaţi i-au luat acestuia telefoanele mobile pe care le deţinea. Ulterior, după ce au aflat că investigatorul sub acoperire era cazat la hotelul Coral, situat în apropierea locului în care se aflau poliţiştii PETCU DRAGOŞ EMIL şi TEODORESCU BOGDAN MIRCEA, l-au condus pe investigator la respectivul hotel şi au intrat în camera deţinută de acesta.

Fără a avea autorizaţie de percheziţie domiciliară, cei trei inculpaţi au percheziţionat camera de hotel, ridicând suma de 2.700 lei prezentată de TFC.

Pe fondul apariţiei suspiciunii că TFC ar putea să fie investigator sub acoperire, inculpaţii au declanşat o acţiune susţinută de supunere a investigatorului la suferinţe puternice, fizice şi psihice, pentru a obţine de la acesta mărturisirea că este poliţist, lucrând sub acoperire, pentru a-l intimida pe acesta şi persoanele care l-au autorizat, precum şi pentru a-l pedepsi pentru \"lipsa de loialitate\" constând în îndreptarea unor asemenea acţiuni împotriva unor colegi poliţişti şi pentru îndrăzneala de a le fi testat probitatea profesională. Faptele au fost comise în camera din Hotelul Coral şi în parcarea clubului F.nigma din Mamaia, în parte în autoturismul de serviciu Volkswagen Passat …. şi în parte în vecinătatea acestuia.

În acest sens, TFC: a fost încătuşat, fără a fi întrunite cerinţele legale pentru luarea acestei măsuri; a fost lovit în mod repetat cu pumnii în zona capului de către făptuitori, care îi cereau constant, pe un ton ridicat, să mărturisească; a fost complet dezbrăcat în parcarea menţionată şi apoi lovit la nivelul membrelor inferioare cu o bâtă; a fost ameninţat cu arma, lipită de tâmplă şi apoi de abdomen, această acţiune culminând cu acţionarea de către inculpatul ZAHARIA VLAD ŞTEFAN a trăgaciului pistolului Glock - arma sa de serviciu - în timp ce ţeava era în apropierea abdomenului investigatorului, fără însă a avea cartuş pe ţeava, şi apoi de încărcarea ostentativă a armei şi ameninţarea cu împuşcarea; a fost ameninţat în mod repetat, afirmaţiile fiind îndreptate inclusiv împotriva familiei acestuia, precum şi a celor care \"l-au trimis\", etc.

Investigatorul a fost reţinut în fapt o perioadă îndelungată sub aparenţa efectuării unor cercetări pentru trafic de droguri, cu toate că, în fapt, acţiunile inculpaţilor aveau un alt scop, anterior menţionat. Menţionăm că primele semne ale apariţiei suspiciunilor privind calitatea reală a lui TFC se evidenţiază în camera de hotel (procesul verbal din volumul 3. fila 146 şi 156). începând cu ora 01:40, iar convorbirea telefonică dintre inculpatul TEODORESCU BOGDAN MIRCEA şi procurorul şef DIICOT, care s-a realizat imediat ce TFC a afirmat că este investigator acoperit, a avut loc la ora 03:50.

Privitor la evenimentele desfăşurate în noaptea de 02/03.05.20L3 asupra investigatorului sub acoperire TFC, ofiţerii de poliţie PETCU DRAGOŞ EMIL, TEODORESCU BOGDAN MIRCEA şi agentul de poliţie ZAHARIA VLAD ŞTEFAN, toţi din cadrul BCCO Constanţa, au întocmit, la 03.05.2013, un proces-verbal de constatare, care a fost înregistrat în evidenţele structurii de poliţie...

Actul de constatare menţionat cuprinde o serie de menţiuni în fals. Astfel, se atestă, necorespunzător adevărului: că investigatorul i-ar fi invitat pe învinuiţi în camera de hotel; că s-ar fi realizat o predare-primire voluntară a sumei de 2700 de lei, omiţându-se în acelaşi timp descrierea acţiunilor nereuşite de deschidere a seifului din dotarea camerei, precum şi a altor acte specifice procedurii percheziţii domiciliare; că numitul TFC a devenit agresiv, motiv pentru care ar fi fost necesară folosirea forţei pentru imobilizarea acestuia; că din cauza orei înaintate nu s-a putut asigura prezenţa unui martor asistent, cu toate că făptuitorii nu au făcut niciun demers în acest sens, iar locul era intens circulat.

În vederea soluţionării cauzei, Curtea a procedat la ascultarea nemijlocită a inculpaţilor.

Analizând actele şi lucrările dosarului, se constată că cererea Ministerului Public este întemeiată, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală şi art. 148 lit. f Cod procedură penală, iar măsura arestării preventive se impune în vederea asigurării bunei desfăşurări a urmăririi penale.

Codul de procedură penală condiţionează luarea măsurii arestării preventive de îndeplinirea cumulativă a trei condiţii de fond:

-să existe probe sau indicii temeinice privind săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală (art. 143 alin. 1 Cod procedură penală);

-să fie îndeplinit cel puţin unul din temeiurile de arestare, expres şi cumulativ prevăzute de art. 148 Cod procedură penală.

O dată cu ratificarea Convenţiei europene a drepturilor omului de către ţara noastră (prin Legea nr. 30/1994) la condiţiile de mai sus s-a mai adăugat una, respectiv aceea a conformităţii dreptului intern cu exigenţele art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenţie, precum şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Sunt îndeplinite cerinţele art. 143 alin. 1 Cod procedură penală atunci când în cauză există probe – ca elemente de fapt care servesc la contestarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea făptuitor, la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei (art. 63 din Codul de procedură penală) sau indicii temeinice că s-a săvârşit o faptă prevăzută de lege, adică, conform art. 861 din Codul de procedură penală, atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală a săvârşit fapta.

Aceste dispoziţii ale legii interne sunt în concordanţă cu art. 5 paragraful 1 lit. c din CEDO, care condiţionează legalitatea privării de libertate a unei persoane de existenţa unor motive verosimile de a bănui că persoana care urmează a fi lipsită de libertate a săvârşit o infracţiune.

Astfel, probele şi indiciile temeinice pot conduce la reţinerea unei suspiciuni rezonabile în sensul existenţei unor date, informaţii care să convingă un observator obiectiv şi imparţial că este posibil ca o persoană să fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală (în acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Gujinski c. Rusiei, cauza Jecuis c. Lituaniei, cauza Durmus c. Turciei).

Aşadar, atât în lumina reglementărilor interne în materia arestării preventive cât şi a celor cuprinse în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului judecătorul investit cu soluţionarea unei propuneri de arestare preventivă nu trebuie să analizeze realitatea conflictului de drept penal, respectiv a faptei şi vinovăţia făptuitorului ,ci doar existenţa unor date care să justifice presupunerea că persoana faţă de care se solicită luarea măsurii arestării preventive a comis o faptă de natură penală.

Aceste date nu trebuie să aibă aceeaşi forţă cu cele necesare pentru a justifica o condamnare, sau pentru a formula o acuzare, nefiind necesar ca persoana să fie într-un final acuzată sau trimisă în judecată.

Astfel, în cauză există indici temeinice în accepţiunea dată acestei noţiuni de art. 681 Cod procedură penală, care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care sunt cercetaţi, astfel cum rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză.

Prezintă relevanţă în acest sens: declaraţia martorului cu identitate protejată TFC, procesul - verbal de consemnare a declaraţiei martorului P.A., procesele - verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, în care se fac referiri la desfăşurarea evenimentelor din noaptea de 2/3.05.2013, procesele – verbale de redare a dialogurilor purtate în mediul ambiental, atât în timpul comiterii faptelor, cât şi ulterior, precum şi certificatul medico – legal eliberat numitului TFC în care sunt prezentate leziunile acestuia.

În acest sens, Curtea constată că declaraţiile martorilor TFC şi PA, coroborate cu elementele de fapt ce rezultă din convorbirile telefonice purtate între inculpaţi şi din convorbirile purtate în mediul ambiental în timpul comiterii faptelor, cât şi ulterior evenimentelor evidenţiază date suficiente pentru a forma unui observator independent convingerea că inculpatul a desfăşurat actele anterior reţinute.

Susţinerea inculpaţilor în sensul că lucrările s-au petrecut în acest mod, nu are relevanţă în actualul cadrul procesual, în care instanţa nu este chemată a statua în mod neechivoc asupra vinovăţiei inculpaţilor.

În procedura de faţă, Curtea trebuie să verifice dacă probele administrate până în prezent reliefează un ansamblu de date concordante, care, fără a fi necesar să aibă nivelul de certitudine pentru a permite o soluţie de condamnare, sunt totuşi suficiente pentru a legitima bănuiala unor fapte penale.

Ori, din această perspectivă, declaraţiile martorilor, alături de împrejurările ce rezultă din convorbirile telefonice, evidenţiază informaţii suficiente pentru a se reţine în mod plauzibil faptele pentru care sunt cercetaţi inculpaţii.

De asemenea, se constată că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea inculpaţilor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Într-adevăr, în raport de natura şi gravitatea infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi inculpaţii, de împrejurările în care se reţine că acestea ar fi fost comise, Curtea reţine că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de temere şi insecuritate în rândul societăţii civile.

Este adevărat că pericolul concret pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esenţială a infracţiunii.

Dar, acestea nu înseamnă, nicidecum că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracţie de gravitatea faptelor. Sub acest aspect, existenţa pericolului pentru ordinea publică poate rezulta, între altele şi din însuşi pericolul social al infracţiunilor de care sunt învinuiţi inculpaţii, din reacţia publică la comiterea unor astfel de infracţiuni.

Modul şi mijloacele în care se reţine că inculpaţii ar fi săvârşit infracţiunile pentru care sunt cercetaţi, gradul ridicat de pericol social concret al acestora sunt elemente de natură a crea convingerea instanţei că se impune luarea faţă de aceştia a măsurii arestării preventive.

Este adevărat că libertatea individuală trebuie să fie protejată, dar acest lucru nu trebuie să stânjenească eforturile autorităţilor în administrarea probelor şi în desfăşurarea procesului penal.

Nu trebuie neglijată împrejurarea că apărarea eficientă a valorilor constituţionale presupune - în unele cazuri – şi condiţii riguros apreciate, restrângerea unor drepturi şi libertăţi fundamentale, în cazurile şi condiţiile limitativ determinate de lege, un astfel de caz fiind şi cel al arestării preventive.

Analizând ansamblul actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea apreciază că măsura arestării preventive funcţionează ca un mijloc de prevenire sau înlăturare a unor împrejurări sau situaţii de natură să pună în pericol eficienta desfăşurare a procesului penal.

Ca instituţie a dreptului procesual penal arestarea preventivă este pusă la dispoziţia organelor judiciare penale şi constă în privarea de libertate a unei persoane, aceasta fiind determinată de condiţiile şi împrejurările în care se desfăşoară procesul penal.

Scopul acestei măsuri îl constituie realizarea cadrului optim pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii procesuale, potrivit scopurilor procesului penal.

În raport cu art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 23 din Constituţia României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârşit o infracţiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârşirii unei noi infracţiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.

În speţă, pericolul social potenţial se apreciază şi în raport cu reacţia opiniei publice, rezonanţa faptelor de care sunt învinuiţi inculpaţii, comportamentul inculpaţilor, ţinându-se seama de funcţiile pe care aceştia le ocupau la momentul respectiv.

Toate aceste considerente expuse mai sus, reprezintă în opinia instanţei temeiuri necesare şi suficiente de natură a impune continuarea de privare de libertate a inculpaţilor, iar măsura arestării preventive este necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal.

Apreciind, aşadar, îndeplinite exigenţele art. 143 Cod procedură penală şi fiind îndeplinite şi condiţiile cerute de art. 148 lit. f Cod procedură penală şi considerând că o altă măsură preventivă mai puţin restrictivă ar fi insuficientă pentru atingerea scopului prevăzut de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, în temeiul art.1491 alin. 9 Cod procedură penală, se va admite propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de urmărire criminalistică şi va dispune arestarea preventivă a inculpaţilor Petcu Dragoş Emil, Teodorescu Bogdan Mircea şi Zaharia Vald Ştefan pe o perioadă de 29 zile, începând cu 26.05.2013 până la 23.06.2013, pentru primul inculpat şi începând cu 25.05.2013 până la 22.06.2013 pentru ceilalţi doi inculpaţi.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.

DISPOZITIV

Admite propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dispune arestarea preventivă a inculpaţilor Petcu Dragoş Emil, Teodorescu Bogdan Mircea şi Zaharia Vlad Ştefan pe o durată de 29 de zile începând cu 25.05.2013 până la 22.06.2013 inclusiv, pentru inculpaţii Teodorescu Bogdan Mircea şi Zaharia Vlad Ştefan şi începând cu 26.05.2013 şi până la 23.06.2013 inclusiv, pentru inculpatul Petcu Dragoş Emil şi emiterea mandatelor de arestare în acest sens.

În baza art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiţie.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 25.05.2013”.