Printre comorile muzeului Academiei Navale „Mircea cel Bătrân“ (ANMB) se află şi o oglindă care a aparţinut familiei Cuza, mai exact doamnei Elena Cuza. Rămas în istorie ca primul domnitor al Principatelor Unite şi al statului naţional România, Alexandru Ioan Cuza este şi unul dintre „părinţii“ Marinei Române. „Printre donatorii muzeului se numără şi cdor. Nicolae Valasoglu. El provine dintr-o familie mixtă, tatăl fiind bancher de origine greacă, iar mama lui era fiica primarului Tulcei, Ştefan Borş. În 1913 familia Borş s-a refugiat de la Tulcea la Galaţi, unde a locuit în casa care a aparţinut familiei Cuza. Aici, printre alte obiecte, au găsit o oglindă care le-a plăcut foarte mult. La finele primului război mondial, proprietarii de atunci au spus că o vând, iar ei au cumpărat-o şi au dus-o cu ei la Tulcea. În momentul în care Nicolae s-a căsătorit cu fiica primarului, au primit cadou şi oglinda care a aparţinut familiei Cuza. Ulterior, Nicolae Valasoglu a dat-o surorii sale, Maria Roşianu. În 2005, Maria m-a sunat şi mi-a spus că are o oglindă care a aparţinut familiei Cuza. Era făcută bucăţi şi o ţinea în subsol. Am luat-o aşa. Am mers cu prietena mea Ruxandra Ditu, expertă în artă românească. A văzut-o şi mi-a spus că este originală. Când analizam oglinda, Roşianu a spus că are şi o poză de familie în faţa oglinzii. Pe baza ei a restaurat-o Gabriela Nicolaescu“, a declarat directorul muzeului ANMB, dr. Mariana Păvăloiu. Oglinda aparţine unui curent de început de secol XIX, iar pentru restaurarea ei Gabriela Nicolaescu s-a folosit atât de fotografie, cât şi de albumele de artă care dau reproduceri din epoca respectivă.

DOAMNA ELENA CUZA „Oglinda are povestea ei frumoasă pentru că se leagă de oameni ai Dobrogei, de această familie Borş. În 1895, Lucia Borş a fost profesoară la Azilul Elena Doamna. Când azilul împlinea 70 de ani, ea a adunat materiale să scrie o monografie despre azil, pe care a publicat-o în revista „Boabe de grâu“. Aşa s-a îndrăgostit de personalitatea fascinantă a doamnei Elena Cuza, care a dat 1.000 de galbeni pentru acest azil. I-a căutat pe membrii familiei Cuza din partea Elenei pentru că el nu a avut moştenitori, unul dintre băieţi i-a murit, iar celălalt s-a împuşcat. Au murit foarte tineri. Aşa i-a găsit nepoţii şi l-a găsit şi pe doctorul Petre Flor care a îngrijit-o până a murit. A reconstruit viaţa ei şi a scris monografia care a luat premiul Femina dat de către Regina Maria“, a povestit dr. Mariana Păvăloiu.

A INVESTIT ÎN MARINĂ „De ce Cuza în muzeul nostru? Oglinda ca obiect în sine dă nobleţe, face bine oriunde, însă în 1860, la 22 octombrie, Cuza a semnat Înaltul Decret 173 prin care flotilele Ţărilor Române se uneau. Aşa s-a creat Corpul Flotilei, ceea ce numim noi astăzi Statul Major al Forţelor Navale. Cuza nu a fost numai un semnatar de acte, el a fost un om pragmatic care a iubit armata şi care şi-a dat seama că nu poţi să ai un stat fără o armată modernă. Să nu uităm că primul vapor militar, pentru că până atunci vorbim doar de corăbii, l-am avut în timpul domniei lui Cuza şi a purtat numele „România“. Născut şi crescut într-un port, Cuza a avut această deschidere. Pe lângă „România“ el a mai comandat o navă în străinătate. Este vorba de nava care a primit numele de „Ştefan cel Mare“ şi care a ajuns în ţară în 1867, din Austria. Tot Cuza a fost cel care a trimis pentru prima dată în străinătate studenţi pentru marina militară“, a declarat directorul muzeului ANMB.