Ţara arde. Sclifosită şi pusă pe harţă, baba din fruntea guvernului se boieşte şi îşi arată pantofii. Şi-a luat încălţări noi. Ţara arde. Baba guvernamentală face nazuri la mîncare. Drept care, pentru că tot e criză, scuipă pe jos tot ce bagă în gură. FMI bate la uşă. Să aştepte. Baba din fruntea guvernului se ia la harţă cu oglinjoara care rînjeşte tot timpul din prea multă slugărnicie. Oglinjoară, oglinjoară, cine este cel mai înalt din ţară? Care ţară? Aia care arde. Şi ce dacă? Guvernanţii noştri participă la concursuri de frumuseţe. Îmbrîncindu-se, înghiontindu-se, se opintesc să-şi ia faţa unii altora. Ţara arde. Din dorinţa de a se înălţa în faţa naţiunii, baba guvernamentală s-a hotărît să meargă pe toace. Poate că ar fi mult mai utile şi mai eficiente nişte picioroange. În loc de soluţii pentru ieşirea din criză, caută măsuri adecvate pentru a trece cu puţin peste limita pupitrului destinat luărilor ample de cuvînt. Mai marii ţării îşi pierd vremea în dispute verbale sterile cu oglinjoarele fermecate din cele două palate. În faza în care ne aflăm, oglinjoara fermecată reprezintă un prim impuls spre cultul personalităţii. La palatul cel mare, ăla cel mai mare, mai multe oglinjoare au fost înlocuite din funcţii. Mai întîi, pentru că nu au fost de acord cu diverse observaţii, au plătit scump cu ramele. După care, cu valoarea unui vot de blam, destituite. Ţara arde. Vorbitorul suprem al patriei s-a dedicat şuetelor cu aşa zişi experţi financiari, sindicalişti, mame eroine, casnice, factori de răspundere din SRI, doi şi-un sfert sau diverse alte persoane care stau la coadă la Popoviciu. Ţara arde. În bătaie de joc, oglinjoara rînjeşte ori de cîte ori îl scoate din sărite pe prezident. Ţara arde. Şi oglinjoara arde. Îi arde de alegeri prezidenţiale timpurii. Cuiva, nu-i aşa?, îi fuge pămîntul de sub picioare! Ţara arde. Şi ce dacă? Prezidentul vrea să-şi vadă grabnic sacii în căruţă. Nu-i a bună! Prea des rînjeşte oglinjoara în ultima vreme! O şti ea ceva, mama ei de oglinjoară! Ţara arde. Şi ce dacă? Chemaţi pompierii de la FMI. S-ar putea să ne frigem rău de tot! Din cauza oglinjoarelor fermecate din cele două palate, nu se discută nimic serios despre criză şi ţară. Baba guvernamentală învaţă să facă iute cumpăna pe un picior. Conducerea de partid şi de stat este una mondenă. Fata lui tăticu’ vrea în Parlamentul Europei. Merită. Are atîtea studii încît, ghinion, tăticu’ nu mai ştie cîte şcoli a terminat din temelii fetiţa lui cea mică. Oglinjoară, oglinjoară, cine are cele mai multe succesuri din ţară? În poziţia socială în care se află, oglinjoara este supusă permanent unui nesfîrşit tir de întrebări. Să nu credeţi că poziţia de oglinjoară de palat este una comodă. Nu este uşor să răspunzi în permanenţă la fel şi fel de întrebări. Ca oglinjoară prezidenţială sau guvernamentală, trebuie să ai o pregătire fără cusur. Ţara arde. Degeaba. Oglinjoara răspunde direct numai de metabolismul conducătorilor iubiţi. Trăiască şi iscălească!