Astăzi, Olanda şi Marea Britanie dau startul alegerilor europene, al căror rezultat rămâne nesigur, pe fondul ascensiunii partidelor eurosceptice în mai multe ţări-cheie din UE şi al confuziei privind desemnarea viitorului preşedinte al Comisiei Europene. Aproape 400 de milioane de alegători sunt chemaţi la urne în cele 28 de state UE pentru desemnarea celor 751 de deputaţi ai Parlamentului European, pentru un mandat de cinci ani. Rezultatul alegerilor va depinde în mare parte de rata participării la vot. În 2009, alegerile europene au mobilizat doar 43% dintre alegători, iar un nou record de absenteism ar putea fi atins în acest an. Criza economică şi financiară a frânat creşterea economică şi a dus la o explozie a şomajului în Europa, ceea ce a afectat considerabil imaginea instituţiilor europene. ”Este vina Bruxelles-ului” a devenit un leitmotiv şi un argument folosit fără încetare de partidele eurosceptice, aflate în poziţii de forţă în Franţa, Marea Britanie, Olanda şi Italia. Partidele eurosceptice au făcut front comun şi pentru a denunţa imigraţia în Europa. Cel mai recent scandal pe această temă a fost provocat de Jean-Marie Le Pen, eurodeputat în exerciţiu şi preşedinte de onoare al Frontului Naţional francez, care a evocat ”folosirea virusului Ebola pentru rezolvarea problemelor în trei luni”.

Alegătorii din Olanda vor fi primii care votează, în această dimineaţă, urmaţi de britanici. Italienii vor încheia scrutinul, în condiţiile în care birourile de vot se vor închide în Peninsulă la ora locală 23.00. Primele estimări în legătură cu componenţa noului Parlament European sunt aşteptate duminică, în jurul orei 20.00 GMT, iar primele rezultate, la puţin timp după închiderea votului în Italia. Site-ul PollWatch, care compilează sondajele realizate în cele 28 de state UE, creditează grupul Partidului Popular European (dreapta conservatoare şi centru-dreapta) cu un uşor avans, cu 271 de mandate (cu 58 mai puţine decât în 2009) faţă de 201 pentru socialişti (mai multe cu şapte). Euroscepticii îşi confirmă ascensiunea, cu un total de aproape o sută de mandate, ceea ce înseamnă de trei ori mai mult decât cele deţinute în actualul Parlament. Mişcarea este foarte eterogenă şi include formaţiuni precum UKIP, condusă de britanicul Nigel Farage, liderul grupului Europa Libertăţii şi a Democraţiei din actualul Parlament European, şi o serie de alte partide de extremă dreapta, precum Frontul Naţional din Franţa şi Partidul Libertăţii (PVV) din Olanda, alături de formaţiuni ultranaţionaliste, precum Jobbik din Ungaria, inclusiv neonaziste, precum Zori Aurii din Grecia, dar şi populiste, precum Mişcarea Cinci Stele a lui Beppe Grillo din Italia, deocamdată aceste formaţiuni nefiind afiliate. Stânga radicală, cea de-a şasea ca mărime din actualul Parlament European, ar urma să obţină un progres considerabil în urma scrutinului. Creditată cu 53 de mandate, ar urma să devină cel de-al patrulea grup, în urma liberalilor (creditaţi cu 59 de mandate), dar înaintea Verzilor (cu 44 de mandate), a conservatorilor britanici şi polonezi (creditaţi cu 42 de mandate), aflaţi în scădere. Site-ul PollWatch subliniază că formarea grupurilor parlamentare, programată pentru luna iunie, ar putea oferi surprize, mai ales că deocamdată nu se ştie în ce grup va intra Mişcarea Cinci Stele, creditată cu aproape 20 de deputaţi. Dacă ea se va alătura grupului condus de Nigel Farage, acesta şi-ar putea dubla numărul de eurodeputaţi şi se va lupta cu liberalii pentru locul 3 în Parlamentul European. Verzii riscă să fie marii învinşi într-un astfel de scenariu. Ei ar putea pierde mandate şi ar putea deveni, cu 35 de eurodeputaţi, cel mai mic grup din noul Parlament, după cel pe care extrema dreaptă l-ar putea forma împreună cu Frontul Naţional şi PVV.

Prima sarcină a noului Parlament va fi alegerea viitorului preşedinte al Comisiei Europene. Principalele partide europene şi-au desemnat candidaţii. Luxemburghezul Jean-Claude Juncker, din partea conservatorilor, şi germanul Martin Schulz, din partea socialiştilor, sunt consideraţi favoriţi. Cel care va fi ales va fi, însă, nevoit să-şi asigure votul a cel puţin 376 de eurodeputaţi, ceea ce va fi posibil doar cu preţul unei alianţe între principalele două partide de dreapta şi stânga moderată, eventual cu susţinerea liberalilor. În absenţa unei majorităţi clare, şefii de stat şi de guvern din statele UE, care au păstrat prerogativa numirii preşedintelui Comisiei Europene, ar putea desemna o personalitate care nu s-a aflat în cursa electorală. În acest caz, eurodeputaţii vor avea posibilitatea să respingă propunerea în sesiunea programată la jumătatea lunii iulie, la Strasbourg, dar, în eventualitatea unui astfel de scenariu, vor declanşa o criză instituţională.