Pe 8 august 2008, la Beijing, se va da startul ediţiei a 29-a a Jocurilor Olimpice de vară, cea mai mare sărbătoare mondială sportivă. Ne mai despart aşadar 36 de zile pînă la deschiderea Olimpiadei din China, una care a dat naştere la numeroase controverse din cauza incidentelor din Tibet. În plus, parcursul flăcării olimpice a fost perturbat de acţiuni ale militanţilor pro-Tibet.

Totuşi, trebuie spus că, din patru în patru ani, începînd din 1896, omenirea a uitat de marile probleme. De-a lungul timpului nu au lipsit incidentele (atentate, boicoturi sau violenţe, ca să nu vorbim de ediţiile din 1916, 1940 şi 1944, nedisputate din cauza celor două războaie mondiale). Chiar ameninţate de pericole reale, olimpiadele vor continua să suscite acelaşi uriaş interes, şi aceasta nu numai datorită frumuseţii luptei sportive, ci şi semnificaţiilor deosebite: pacea mondială şi prietenia între oameni.

La început a fost... antichitatea

Pentru orice iubitor de sport, este evident că olimpiadele moderne reprezintă continuarea jocurilor olimpice antice! Ţara care a lansat olimpismul, Grecia, a primit, în 2004, pentru a doua oară onoare de a găzdui, la Atena, Jocurile Olimpice, după alte 293 de ediţii organizate în perioada 776 î.d.H. - 394 d. H.! Vechii greci, mari amatori de mişcare şi spectacol, au dus aproape de perfecţiune organizarea acestor întreceri, “obligînd” astfel contemporaneitatea să le preia şi să le ducă la strălucirea din zilele noastre. Cum a fost posibil? Răspunsul este căutat şi azi de istoricii propriu-zişi, ca şi de specialiştii care se ocupă de istoria sportului.