Înainte de a pleca în China, preşedintele Băsescu i-a înmînat, simbolic vorbind, domnului Văcăroiu, cheile de la Cotroceni, rugîndu-l să aibă grijă de “acareturile” sale pe întreaga perioadă cît este ocupat cu Olimpiada. Practic, nu am asistat la un transfer de putere, ci la un schimb de servicii ca între doi buni vecini! Şi alţii procedează la fel. Cînd pleacă în concediu, lasă o cheie la un vecin, vorba aia, să mai verifice apa, gazul... Între oamenii simpli, e o chestiune pur preventivă, care se bazează pe cunoscuta morală “Paza bună trece primejdia rea”, ceea ce nu este cazul în privinţa lui Băsescu. Chiar despre palatul de la Cotroceni fiind vorba, are cine să verifice apa, gazul şi dacă nu cumva preşedintele a uitat televizoarele din dotare deschise. În realitate, avem de-a face cu o manevră politică ieftină, dovadă faptul că, în chestiuni decizionale, Băsescu a precizat că poate fi găsit, cu aparatura din dotare, în orice punct al globului! Şi, atunci, să avem pardon, de ce i-a mai lăsat cheile lui nea’ Nicu Văcăroiu? Simplu, ca să plece cu inima împăcată în China. Şi, ca noi să-l regretăm cît este departe de casă, a recurs la unul din acele trucuri care au făcut din telenovele a doua pîine a populaţiei de la sate şi oraşe. A pozat în preşedintele tuturor românilor. A mimat gesturile prezidenţiale admise de Constituţie, fluturînd pe deasupra capului batista ruptă a imparţialităţii faţă de partide. L-a împins uşor pe Văcăroiu în faţa camerelor de luat vederi pentru a face un eveniment politic dintr-un gest banal. Mesajul preşedintelui ar putea suna astfel: ”Vedeţi, eu sînt un factor de stabilitate. Sînt bun, conciliant şi am încredere chiar şi în cei de la PSD. Cît timp e Văcăroiu în locul meu, sînt liniştit”. Aiurea! Traian Băsescu nu a vrut să plece, ca la deschiderea Campionatului European de Fotbal, precum un preşedinte anonim. Domnia sa a ţinut să ne mai dea o pildă. În felul acesta, s-a gîndit să estompeze din criticile care i se aduc în ultima vreme. Cum credeţi că ar putea dînsul să se afle la originea politizării unor dosare penale? Ce interes ar avea şeful statului să-şi trimită adversarii politici după gratii? Dacă dispar ei, dispare şi rolul său de preşedinte-jucător. Sau, ştiu eu?, poate că prezidentului îi place să alerge de unul singur pe un stadion şi să ajungă al doilea. Scena cu cheile de la Cotroceni se înscrie în seria faptelor banale prin intermediul cărora Traian Băsescu încearcă să iasă dintr-un moment critic. Este clar că traversează o perioadă de slăbiciune, pentru că, altfel, în situaţii serioase, cum a fost episodul operării sale la Viena, nu s-a sinchisit cîtuşi de puţin de Văcăroiu! În aparenţă, pentru cei care nu cunosc psihologia şi apucăturile preşedintelui, gestul său pare lipsit de importanţă. Chiar aşa? Să nu uităm că, pozînd tot timpul în jucător, Băsescu nu a lăsat pe nimeni să se apropie prea mult de zona care i-ar putea contamina mitul. De data aceasta însă, cred că şeful statului se simte oarecum singur şi izolat. Nu numai politic vorbind. Cînd o încasează, Băsescu devine blînd şi aşteaptă să fie mîngîiat. Cine să o facă acum? Liberalii din guvernul comparat, chiar de domnia sa, cu un cuibuşor al imbecililor? Şefii PNL, care, după ce au fost trecuţi prin apele imbecilităţii, au anunţat că nu mai sînt dispuşi să participe la refacerea Alianţei DA? Tăriceanu? Asta ar fi prea de tot! Nu, în niciun caz Tăriceanu. Poate Sorin Oprescu. Păi, de la alegerile locale încoace, nu-l are tot timpul în gît? Şi, pe urmă, cum să te laşi compătimit de principalul contracandidat la prezidenţiale?! Ar fi o prostie să-şi dea de gol slăbiciunile în faţa doctorului, pus, după cum toată lumea ştie, pe numărat scheleţi în Primăria Capitalei. E cam naşpa! Blaga nu mai este... În politică, se contabilizează şi absenţele nemotivate de la nunţile importante. Poate Dinu Patriciu, dar ăsta e la... ruşi! De cînd nu-l mai critică vehement, şi Vadim ar fi bun... Pînă una, alta, cutare, s-a pus bine cu Văcăroiu. La nevoie, e bună o alianţă şi cu... Cînd nu mai are soluţii, preşedintele dă mesaje de pe şaua sa ca să priceapă iapa. A-nţărcat bălaia, domnule preşedinte!