Actriţa Olivia de Havilland, starul de Oscar din anii de glorie ai Hollywood-ului, care a jucat în legendarul film ”Pe aripile vântului”, a împlinit vineri, 1 iulie, 100 de ani. Cu chipul splendid de luminos, sfioasă şi angelică, actriţa a interpretat, de-a lungul a trei decenii de carieră cinematografică, eroine de o feminitate diafană. Deşi în filme a interpretat figuri feminine fragile şi gingaşe, Olivia de Havilland este în realitate o luptătoare. A câştigat un proces zbuciumat cu o casă de producţie hollywoodiană. Reminiscenţele litigiului revoluţionar purtat de Olivia de Havilland sunt evocate şi astăzi în industria americană de film, după 70 de ani, relatează CNN. Pe 1 iulie 2016, Olivia dovedeşte că nu este o simplă... supravieţuitoare a perioadei de glorie de la Hollywood. Ea celebrează o aniversare simbolică. Este singura actriţă care trăieşte încă din distribuţia faimosului film ”Pe aripile vântului”. În ceea ce priveşte actorii din epoca de glorie a cinematografiei, CNN îl aminteşte pe Kirk Douglas, care va sărbători 100 de ani în decembrie. Totuşi, Olivia de Havilland a debutat cu 10 ani înaintea lui Kirk.

Olivia Mary de Havilland s-a născut la 1 iulie 1916, în Tokyo, Japonia. Mama ei, Lilian Augusta Ruse (1872-1968), era actriţa cunoscută cu numele de scenă Lilian Fontaine, iar tatăl ei, Walter Augustus de Havilland, era avocat detaşat în Japonia. În 1917 s-a născut sora Oliviei, Joan de Beauvoir de Havilland, cunoscuta actriţă de mai târziu Joan Fontaine. Când Olivia avea 2 ani, familia s-a mutat din Tokyo în Saratoga, California. Un an mai târziu, părinţii au divorţat. Lilian s-a recăsătorit în 1925 cu George M. Fontaine, proprietarul unui magazin. A fost elevă la liceul Los Gatos şi la şcoala catolică de fete Notre Dame din Belmont, California. Era membră a clubului de actorie. În 1933 îşi face debutul pe scenă, în piesa ”Alice în Wonderland”. Vara următoare, după absolvirea liceului, a jucat rolul Puck în piesa ”A Midsummer Night's Dream”. A obţinut o bursă şcolară la Mills College. Olivia iniţial a plănuit să studieze limba engleză şi să devină profesoară. Dintre cele două surori, Olivia a devenit prima actriţă. Când Joan a încercat să o urmeze, mama lor a refuzat să o lase să folosească numele familiei, aşa că Joan şi-a inventat un nume, la început Joan Burfield şi mai târziu Joan Fontaine, după numele tatălui vitreg, G.M. Fontaine. Între cele două surori a existat întotdeauna o rivalitate, din cauză că Joan avea impresia că Olivia era favorita mamei. Olivia De Havilland a renunţat la colegiu în 1935, după ce a fost descoperită de un vânător de talente al regizorului Max Reinhardt, jucând pe scena teatrului local. A jucat în ”A Midsummer Night's Dream” şi a semnat un contract pe şapte ani cu studiourile Warner Bros. Olivia a jucat împreună cu Errol Flynn în filme precum ”Captain Blood”, ”The Charge of the Light Brigade” (1936) şi în rolul domniţei Marian în ”The Adventures of Robin Hood” (1938). În total, Errol Flynn i-a fost partener în nouă filme. De altfel, Olivia de Havilland şi Eroll Flynn a fost unul din cele mai încântătoare cupluri de la Hollywood, însă doar pe ecrane. Se pare că Flynn a fost îndrăgostit de Olivia şi, cu toate că sentimentul era reciproc, Olivia l-a refuzat pentru că în acea perioadă Flynn era căsătorit cu actriţa Lili Damita. În 1939, a fost distribuită în primul rol important pentru cariera ei. Regizorul David O. Selznick i-a dat rolul Melaniei Hamilton Wilkes, în celebrul ”Gone with the Wind”. A jucat alături de Vivien Leigh, Clark Gable şi Leslie Howard. Olivia a fost pentru prima dată nominalizată la premiul Oscar. Întorcându-se la Warner Bros., de Havilland a fost dezamăgită de rolurile mărunte care i s-au oferit. A jucat alături de Charles Boyer şi Paulette Goddard în ”Hold Back the Dawn” (1941). Acţiunea se petrece în Mexic şi este povestea unei profesoare americane curtate de un gigolo care vrea să emigreze în State. Cu prestaţia din acest film, de Havilland a fost nominalizată la Oscar pentru a doua oară. Totuşi, Olivia a pierdut Oscarul în favoarea surorii sale Joan Fontaine, care a fost recompensată pentru prestaţia din filmul lui Hichcock, ”Suspicion” (1941). Rivalitatea dintre cele două surori le-a înstrăinat definitiv.

În 1941, Olivia de Havilland a devenit cetăţean al Statelor Unite. Rolurile care i se distribuiau i-au creat frustrări, pentru că simţea că poate juca mai mult decât roluri de domnişoare sfioase şi ingenue, cu care începuse deja să fie identificată. A început să refuze scenariile care îi ofereau astfel de roluri. Legea permitea studiourilor să suspende contractele actorilor care refuzau vreun rol şi perioada în care erau suspendaţi era adăugată după expirarea contractului. Când contractul cu studiourile Warner a expirat, Olivia a fost informată că s-au adăugat 6 luni la contract, pentru perioada în care nu a jucat. Cei mai mulţi actori acceptau aceste clauze. Pe de altă parte, erau câţiva care încercau să schimbe sistemul. În anii '30, Bette Davis a intentat un proces împotriva studiourilor Warner, dar fără succes. De Havilland a intentat alt proces în anii '40, susţinută de Sindicatul Actorilor, şi a avut câştig de cauză, reducând puterea studiourilor şi extinzând libertatea creativă a actorilor. A fost cea mai importantă hotărâre judecătorească de la Hollywood. Prin curajul ei, Olivia şi-a câştigat respectul colegilor, sora ei Joan Fontaine afirmând mai târziu că ”Hollywood-ul îi datorează foarte mult Oliviei”. Ordinul judecătoresc a fost cunoscut drept Legea de Havilland şi preciza că perioada maximă pentru un contract era de 7 ani, în această perioadă fiind incluse şi perioadele de suspendare.

După succesul legii sale, a jucat într-o comedie, avându-i parteneri pe Henry Fonda, Joan Leslie şi Jack Carson: ”The Male Animal” (1942). În 1943 a semnat un contract cu Paramount Pictures. Calitatea şi varietatea rolurilor au început să crească. ”The Dark Mirror” (1946) a marcat schimbarea şi, dacă altădată ar fi fost remarcată drept cea mai drăguţă femeie din film, acum şi-a dovedit talentul actoricesc. În 1946 s-a căsătorit cu romancierul Marcus Goodrich. A câştigat Oscarul pentru ”To Each His Own” (1946) şi ”The Heiress” (1949), de asemenea a fost nominalizată pentru rolul din ”The Snake Pit” (1948). Filmul descria o imagine realistă a bolii mintale şi Olivia a primit critici pozitive pentru interpretarea ei strălucitoare într-un rol socotit controversat la acea vreme. A câştigat premiul Criticilor de Film din New York pentru prestaţiile din ”The Snake Pit” şi ”The Heiress”. Olivia a avut un fiu, Benjamin Briggs Goodrich, născut în 1949. Câţiva ani mai târziu, respectiv în 1953, a divorţat de Marcus Goodrich. În perioada anilor '50 Olivia a apărut sporadic în filme. A refuzat rolul Blanche duBois din ”A Streetcar Named Desire”, menţionând existenţa unor părţi dezgustătoare din scenariu şi a unor replici pe care nu și-ar permite să le rostească. S-a recăsătorit în 1955, în Franţa, cu jurnalistul Pierre Galante. Au avut o fiică, Giselle, născută în luna iulie 1956 - care mai târziu a devenit jurnalistă - când Olivia a împlinit 40 de ani. Şi-a dedicat viaţa familiei, apărând mai puţin pe scenă. După divorţul din 1979, de Havilland şi Galante au rămas apropiaţi, Olivia fiindu-i alături până în ultima clipă, când acesta a murit de cancer. În 1962 Olivia de Havilland a publicat cartea ”Every Frenchman Has One”, o reconstituire a vieţii din Franţa, care a devenit best-seller. Olivia de Havilland a continuat să joace până la sfârşitul anilor '70, interpretarea din ”The Fifth Musketeer” (1979) fiind ultima apariţie pe marele ecran. Şi-a continuat cariera în televiziune, până la sfârşitul anilor '80. A primit premiul Golden Globe şi o nominalizare la premiul Emmy, pentru interpretarea Împărătesei Maria, din miniseria ”Anastasia: The Mystery of Ana” (1986).

După o luptă lungă cu boală Hodgkin, fiul ei Benjamin - devenit matematician - moare în 1991. Olivia de Havilland locuieşte la Paris din 1950. A venit la ediţia 75 a decernării premiilor Oscar. În 2004, Turner Classic Movies a adunat momente retrospective intitulate „Melanie Remembers“, în care Olivia a dat un interviu pentru aniversarea a 65 de ani de la lansarea filmului ”Gone with the Wind”. La 92 de ani, în 17 noiembrie 2008, Olivia de Havilland a primit Medalia Naţională pentru Arte, înmânată de preşedintele George W.Bush. O stea cu numele ei străluceşte pe Walk of Fame. Într-un interviu de anul trecut pentru un profil de star în revista ”Vanity Fair”, scriitorul William Stediem spunea despre de Havilland: ”Chipul ei este marmorat, ochii îi strălucesc la fel ca atunci când era tânără, legendara ei voce contralto ţi se întipăreşte în minte... amintirile cu ea sunt fotografice. Ar putea să treacă drept o femeie cu multe decenii mai tânără”, relatează CNN.