O altă perspectivă asupra religiei şi asupra actelor care o însoţesc vine de la preotul Constantin Necula, cel care afirmă, în cartea„Gânduri şi miride”, că om duhovnicesc este cel care, atunci când intră în biserică, nu face cincizeci de cruci, ci strânge mâna cerşetorului. "Cum putem dobândi pocăinţa cea adevărată, părerea de rău pentru păcatele noastre? Lucidizându-ne, încercând să înţelegem că păcatele noastre sunt păcatele noastre şi nu sunt neapărat prin inductanţă, Şi, nu în ultimul rând încercând să transformaţi pocăinţa nu într-un spectacol de dat ochii peste cap… Repet imaginea aceasta, că e aproape hologramică în Biserică: tone de prune în gură şi ochi daţi până la ceafă peste cap! Nu atitudinile exterioare denotă duhovnicia omului. Lucrarea lui totdeauna e înlăuntrul său, creşte înlăuntrul său, se dobândeşte şi se desăvărşeşte, înlăuntrul său, apoi trece în afară. Să ştiţi că om duhovnicesc e cel care, atunci când intră în biserică nu face cincizeci de cruci. Ci strânge mâna cerşetorului şi zice: „Ioane, îs bucuros că ai venit şi azi!”. Se duce şi ia de jos chibritul ars de către unul care şi-a stins ţigara şi după aia zice: „Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, iartă-l şi lasă-l de fumat!…”, adică oamenii care mai şi fac din când în când pe creştinii"”.