MĂSURI DE SECURITATE EXCEPŢIONALE Lideri politici şi militari din Israel i-au adus ieri, în prezenţa unui număr mic de înalţi responsabili internaţionali, un ultim omagiu liderului militar şi fostului premier Ariel Sharon, personalitate controversată care a provocat atât admiraţie, cât şi resentimente. Israelul a întărit securitatea pentru funeralii şi i-a avertizat pe conducătorii palestinieni să nu permită să fie trase rachete în timpul ceremoniei de înhumare. Oficialii egipteni, care în trecut au servit drept mediatori între Israel şi Hamas, nu au fost disponibili pentru comentarii. În momente de tensiune ridicată, Israelul intensifică patrulele aeriene deasupra Fâşiei Gazei cu elicoptere şi drone concepute să detecteze echipele palestiniene ce pregătesc rachetele şi să le lovească cu rachete ghidate înainte să poată efectua o lansare. Israelul şi-a redesfăşurat oricum scutul antirachetă pentru o mai bună protecţie a fermei familiei Sharon, care a fost lovită în trecut de rachete lansate din Fâşia Gaza. În ciuda avertismentului, armata israeliană a reperat ieri lansarea a două rachete, care însă nu au ajuns pe teritoriul său. Avioane israeliene au bombardat o bază a mişcării islamiste Hamas dintr-o tabără de refugiaţi din Fâşia Gaza, în ceea ce pare a fi o ripostă la atac.

REGRETE NUANŢATE Serviciul memorial oficial a avut loc ieri, în Parlamentul unicameral de la Ierusalim, înaintea înmormântării cu onoruri militare, după-amiază, la ferma familiei Sharon, situată la circa zece kilometri de Fâşia Gaza. Ceremonia s-a desfăşurat pe vasta esplanadă a Knessetului, unde sicriul, înfăşurat în drapelul israelian, a fost depus pe un soclu. Demnitari străini, inclusiv vicepreşedintele american, Joe Biden, au asistat la ceremonia de stat şi s-au deplasat şi la înmormântare.

Preşedintele Shimon Peres şi premierul Benjamin Netanyahu au adus un omagiu „luptătorului” Ariel Sharon, pentru rolul său în timpul războiului de Yom Kippur, din octombrie 1973, şi în războiul împotriva terorismului. Premierul Netanyahu s-a angajat să apere ferm principiile predecesorului său privind securitatea ţării. „Statul Israel va folosi toate căile posibile pentru a împiedica Iranul să se doteze cu arma nucleară”, a afirmat premierul israelian. „Ariel Sharon a fost umărul pe care s-a sprijinit securitatea ţării”, a declarat preşedintele Peres. Familia, cei doi fii şi cei doi nepoţi ai defunctului, personalităţi israeliene şi străine au stat alături de sicriul cu trupul neînsufleţit şi de înalţi responsabili militari israelieni. Cei doi fii, Gilad şi Omri, precum şi şeful Statului Major, Benny Gantz, au susţinut câte un discurs alături de Zeev Hever, prezentat adesea drept „creierul” colonizării israeliene, care i-a adus un omagiu fostului premier, în ciuda deciziei privind retragerea din Fâşia Gaza în 2005 şi a expulzării a 8.000 de colonişti din teritoriul palestinian ocupat.

MOŞTENIRE GREA „Arik (diminutivul de la Ariel - n.r.) a fost o personalitate complexă care a trăit într-o epocă complexă şi într-un mediu complex”, a afirmat vicepreşedintele american, Joe Biden, într-un discurs solemn rostit în faţa Parlamentului israelian. „Generalul Ariel Sharon a lăsat în urma sa daune considerabile, dar obiectivul şi motivaţia sale au fost mereu clare”, a apreciat şi fostul premier britanic Tony Blair, emisar al Cvartetului internaţional pentru Orientul Mijlociu. A participat şi ministrul german al Afacerilor Externe, Frank-Walter Steinmeier, care se afla oricum într-o vizită oficială în Israel. Majoritatea ţărilor au preferat să trimită reprezentanţi de rang inferior, pentru că Ariel Sharon va rămâne în istorie şi ca artizanul dezastruoasei invadări a Libanului în 1982, în perioada când era ministru al Apărării.

CARISMĂ ŞI BRAVURĂ Aproximativ 20.000 de israelieni i-au adus duminică un ultim omagiu lui Ariel Sharon, trecând prin faţa sicriului depus în faţa Knessetului. Mulţi dintre ei regretă carisma şi bravura celui de-al 11-lea şef al Guvernului israelian. Mass-media israeliene au prezentat un bilanţ nuanţat al „moştenirii Sharon”. „A fost un geniu, dar deopotrivă generos şi crud”, rezumă în acest context cotidianul de dreapta „Maariv”. Chiar şi publicaţia de stânga „Haaretz”, oponent al „Buldozerului”, aşa cum era supranumit Ariel Sharon, i-a adus elogii. „De la plecarea lui Sharon, Israelul nu are o conducere politică care să recunoască limitele forţei, menţinând alianţa cu SUA şi făcând proba curajului în teritoriile palestiniene, fără să se lase impresionată de colonişti”, apreciază „Haaretz”. Citând schimbul de mesaje între ambasada SUA şi Departamentul de Stat, dezvăluite de WikiLeaks, „Haaretz” titra ieri că, după Fâşia Gaza, Ariel Sharon lua în considerare retragerea din Cisiordania şi avea în vedere concesii cu privire la Ierusalimul de Est, oraş pe care palestinienii îl vor drept capitală a viitorului lor stat.

O comisie israeliană de anchetă a stabilit responsabilitatea indirectă, dar personală a lui Ariel Sharon, care nu a prevăzut şi nici nu a împiedicat masacre în taberele palestiniene de refugiaţi de la Sabra şi Shatila, la Beirut, în septembrie 1982, comise de către o miliţie creştină aliată Israelului. A fost nevoit să demisioneze, ceea ce nu l-a împiedicat să devină premier în 2001, post în care a fost reconfirmat în 2003. Din Gaza la Ramallah, de la Jenin la taberele de refugiaţi din Liban, palestinienii nu şi-au ascuns imensa bucurie la anunţul morţii „criminalului Sharon”, regretând în acelaşi timp faptul că generalul israelian nu a putut fi adus în faţa justiţiei internaţionale.