Lumea artistică românească a îmbrăcat negrul doliului pentru Gheorghe Dinică. Toţi cei care l-au iubit, admirat şi aplaudat îşi pot lua rămas bun de la Maestru la Biserica Icoanei din capitală, unde este depus, de ieri, trupul neînsufleţit al lui Gheorghe Dinică. Mâine dimineaţă, de la ora 9.00, trupul marelui actor va fi depus în Foaierul Sălii Mari a Teatrului Naţional Bucureşti, unde va rămâne timp de câteva ore, pentru ca toţi cei pe care i-a bucurat cu prezenţa lui pe scenă să-şi poată prezenta un ultim omagiu. La Teatrul Naţional va avea loc şi slujba de înmormântare, apoi sicriul cu trupul neînsufleţit va fi depus la cimitirul Bellu, pe Aleea Artiştilor, unde marele actor îşi va dormi somnul de veci. De altfel, o alee din cimitirul Bellu va purta numele marelui actor Gheorghe Dinică, „alături de nume ca Toma Caragiu, Iulia Hasdeu, Mihai Eminescu\".

Gheorghe Dinică, unul dintre cei mai mari actori români, a încetat din viaţă marţi, la vârsta de 75 de ani. A debutat ca actor în filmul „Străinul\", în anul 1963 şi de atunci a jucat în peste 60 de filme, seriale TV, dar şi în piese de teatru. A lansat mai multe albume muzicale, precum „Cântece de petrecere\" şi „Cântece de petrecere 2\", în colaborare cu Ştefan Iordache şi Nelu Ploieşteanu. Este societar de onoare al Teatrului Naţional „I.L.Caragiale\" din 2002.

Ecourile trecerii în nefiinţă a regretatului Gheorghe Dinică au depăşit graniţele României. „The New York Times”, prestigiosul cotidian american, îi dedică un articol elogios marelui actor român, în care este prezentată activitatea acestuia, dar şi refuzul său de a se supune regimului comunist, amintind şi despre asemănarea acestuia cu Robert de Niro. Gheorghe Dinică este portretizat ca un actor „care şi-a încântat publicul spectator interpretând roluri diverse, de la politicieni venali la ţigani rebeli, în zeci de piese de teatru şi filme\".

Potrivit „The New York Times”, Gheorghe Dinică a fost admirat atât pentru repertoriul său vast de roluri, prin care şi-a demonstrat talentul artistic, cât şi pentru modestia, umorul său, dar şi pentru refuzul de a face reverenţe în faţa regimului comunist şi a lui Nicolae Ceauşescu, spre deosebire de alţi actori din generaţia sa. „Am fost norocos pentru că faţa mea nu dădea bine la televizor\", obişnuia să spună Dinică. Actorul Marcel Iureş este citat, de asemenea, cu o declaraţie despre Gheorghe Dinică, în care spune că maestrul „a fost un înger întreaga lui viaţă\".