Anul acesta se împlineşte o jumătate de secol de la moartea arhitectului Duiliu Marcu. Institutul Cultural Român de la Lisabona celebrează impresionanta sa operă şi personalitate printr-o expoziţie alcătuită din 30 de panouri care trec în revistă cele mai inovatoare dintre lucrările sale. Expoziția este deschisă în galeria de la parterul sediului ICR Lisabona până pe data de 3 octombrie 2016.

SCURTA POVESTE A UNEI VIEŢI

Născut în 1885 la Calafat, Duiliu Marcu a absolvit École Nationale des Beaux-Arts la Paris în 1912, avându-l ca profesor pe marele Victor Laloux (Grand Prix de Rome, membru al Institut de France, autor al Gării Orsay, ce adăposteşte astăzi, pe cheiurile Senei, un celebru muzeu). În 1916 se mută de la Craiova (unde începuse să profeseze) la Bucureşti, într-un mediu mai propice afirmării, unde putea intra mai rapid în contact cu noile idei ce începeau să îşi facă loc în artă. Orientarea sa către arhitectura contemporană are de altfel loc la sfârşitul anilor `20, după o serie de călătorii în Italia, unde descoperă lucrările şi filosofia localist-raţionalistă a unor maeştri italieni precum Marcelo Piacentini, Adalberto Libera, Giuseppe Terragni şi alţii. Întors în țară, înţelege să decline noile idei la spaţiul românesc. În cursul următorilor 15 ani, prin lucrările sale se impune drept cel mai important reprezentant al raţionalismului românesc. Este demn de menţionat în acest sens că importanţi arhitecţi francezi (Léon Azéma, Jean-Claude Dondel etc.), portughezi (Porfírio Pardal-Monteiro), spanioli (Luis Prieto Bances) etc. vizitează Italia în aceeaşi perioadă şi participă (ca şi Duiliu Marcu) la marile întâlniri internaţionale care au avut loc în peninsulă, evenimente profesionale care au dus la coagularea unui curent raţionalist european, polemic la adresa abordării în spirit “Bauhaus” a spaţiului construit.

Opera sa este întregită de activitatea de urbanist, de arhitect de interior şi de profesor, mentor a numeroase generaţii de arhitecţi. Clădirile pe care le-a conceput şi le-a proiectat împreună cu colaboratorii săi, acoperind toată gama de programe de arhitectură şi urbanism, au modelat imaginea urbană a Bucureştiului celei de-a doua jumătăţi a secolului XX, dar şi a altor localităţi din ţară.

Tudor Vianu: “Armonia desenului, justa proporţie a suprafeţelor sunt [...] mijloacele viziunii artistului, mai mult decât bogăţia decoraţiei. Talentul lui îl poartă mai degrabă spre organizarea întregurilor arhitectonice decât spre valorile de pitoresc, pe care el nu le va cere decât materialelor naturale, cromaticii cărămizii lustruite, jocului, adeseori folosit, al feroneriei la porţi şi grilaje”

Duiliu Marcu: „Preocuparea mea de a găsi soluţii originale [...], de a lua din arhitectura clasică numai claritatea, simplitatea, ponderea, euritmia, proporţiile, meticulozitatea studiilor de detaliu, precizia execuţiei [...] au constituit pentru mine o linie de conduită, un crez care mi-a servit ca îndreptar în întreaga mea activitate”.