Pentru întreaga naţiune, omul cu colacul de salvare rămâne o figură proeminentă a societăţii noastre multilateral dezvoltate. Încă de mic, fiind \"mariner\" de ocazie, cu beretă, cum s-ar spune, a dovedit tuturor că este născut pentru a fi salvator de profesie. De mic, ori de câte ori primea un colac sau îl găsea pe jos, e drept, cu statut de avut obştesc, îl arunca în braţele altora, fie că se aflau pe mare, fie că se aflau pe uscat... Repet, de mic, îşi stabilise singur o normă de salvare. În timp ce alţii au intrat triumfători cu pluta în politică, salvatorul s-a afirmat plenar în postura omului cu colacul, ca principal instrument de eradicare a corupţiei în România. E drept, în timp, iniţiativa a răsuflat de-a binelea, dovedindu-se a fi o făcătură. Ca, de altfel, şi colacul, pe tema corupţiei, o improvizaţie jenantă şi de plâns. Bilanţul este elocvent - aşa zişii luptători împotriva corupţiei s-au înecat la mal! Cum se întâmplă deseori la noi, colacul a fost direcţionat spre o altă destinaţie politică sau socială. Ca exemplu, a fost utilizat, fără a fi peticit, în operaţiunea de salvare a unor gazetari de sub aripa teroriştilor de bani gata. Chiar dacă, la vremea respectivă, a fost folosit un cauciuc peticit de tractor, marcă românească dispărută, triumful a fost greu de evitat. Omul cu colacul de salvare se ghidează după principiile celui cu mârţoaga. În timp, datorită acţiunilor sale obşteşti cu gura, omul cu colacul a fost recunoscut parţial ca fiind salvatorul naţiunii. Dintr-o invidie viscerală, foarte mulţi dintre noi nu l-am judecat pe salvator la justa sa valoare. Acum, când ţara arde şi baba se piaptănă, privindu-şi obrajii scofâlciţi în oglinjoara fermecată de la palat, ne-ar fi prins bine o intervenţie pe măsura calităţilor dobândite de salvator. De-a dreptul surprinzător pentru renumele de care se bucură, omul cu colacul de salvare a uitat care este menirea lui de sine stătătoare. În loc să ne salveze, cu colacul lui cu tot, ne afundă şi mai mult în prăpastia deşertăciunilor... Aşa ne trebuie dacă nu l-am apreciat la justa sa valoare! Poate că s-a reprofilat. În definitiv, nu sunt convins că statutul de salvator al naţiunii mai contează prea mult în ecuaţia contemporană... Oamenii sunt nerecunoscători. Câte nu a făcut omul cu colacul de salvare pentru naţiune şi degeaba! Tot jos îl vor! Ce caractere! Până mai ieri, se aruncau la picioarele lui, implorându-l să le dea colacul de salvare! Ce popor neinstruit! Obiectul muncii nu se înstrăinează. E o chestiune elementară, ce naiba! E drept, în campania electorală, colacul de salvare a făcut parte din doctrina sa de bază, chiar dacă, faţă de primul mandat, a însemnat un pas înapoi. Este o diferenţă vizibilă între sloganul \"Să trăiţi bine\" şi \"Să vă salvaţi în linişte\", în funcţie de apartenenţa la partidul de guvernământ. Chestiune esenţială pentru stabilitatea colacului de salvare, care, desigur, se erijează în apolitic...