Prezidentului îi place să-i schimonosească pe toţi cei pe care nu-i agreează. Îi strîmbă şi îi suceşte după cum vrea mintea lui de mariner. Dacă eşti antipatizat de preşedinte, devii omul mic cu capul mare, ţigancă împuţită sau prost de-a binelea. Prezidentul scorneşte bancuri pe seama defectelor unor adversari politici, dovadă că dumnealui nu se priveşte niciodată în oglindă, dacă nu cumva consilierii i-au montat o retrovizoare fermecată. Omul mic cu capul mare reprezintă ţinta preferată a primului miştocar al patriei. Bătaia de joc şi grosolănia fac parte din artileria cu care îi ia la ţintă pe toţi cei care, într-o formă sau alta, îi stau în cale. Omul mic cu capul mare a ajuns scuipătoarea şefului de la Cotroceni. Culmea, după ce l-a ajutat să treacă strada în dosarul flota şi i-a fost sfetnic bun în campania electorală! Dacă te afli la dreapta sa, sigur, eşti cel mai bun. Cînd i se scîrbeşte de tine, atenţie, devii omul mic cu capul mare. Recunoştinţa şi respectul sînt nişte necunoscute pentru cel care ia pe toată lumea peste picior. Există o grămădă de indivizi care, în concepţia de clasă a prezidentului, au capul mai mare decît al său. O fi bine, o fi rău! În fapt, nimeni nu este mai presus decît el, supremul şi prefectul. În timp ce elita sa, cu ghilimelele de rigoare, e formată din buldogi fălcoşi, opoziţia este reprezentată de omul mic cu capul mare. Paralelele prezidenţiale sînt valabile şi în materie de competenţă… Materia cenuşie a buldogilor este portocalie şi zglobie, chiar dacă nu depăşeşte mărimea unei nuci. Pe post de agent electoral, Băsescu a trecut la atac împotriva omului mic cu capul mare. Ca să-l intimideze, a apărut cu buldogul între picioare! Doar sîntem în plină campanie electorală! Agentul electoral prezidenţial a trecut la caricaturizarea adversarilor politici. Le pune coarne, îi imită şi le măreşte artificial capul. Dumnealui e frumos ca mierea, restul, se înţelege, sînt nişte bieţi marţieni cu capul mare şi schimonosit. Nu m-ar mira ca, în excesul său de zel, prezidentul să murdărească afişele electorale şi să pună sifoane, în loc de ochelari, contracandidaţilor buldogilor săi. Pentru că a fost ales, Băsescu consideră că are dreptul să-i jignească sau să-i umilească pe cei cu capul mare sau mic, înalţi sau scunzi, după cum i-a făcut mama natură! Nu cred că se cade ca un preşedinte să uzeze, chiar şi în campania electorală, de vocabularul vulgar de stradă sau de cartier. Cine-i dă dreptul să facă fel şi fel de caracterizări în băşcălie şi să ne ia pe toţi în pălărie? Fără să-şi măsoare singur capul, îl ridiculizează pe omul mic. În concepţia sa, cei care nu-l votează sau nu-l simpatizează sînt nişte pigmei cu cocoaşă în spate. După calapodul omului mic cu capul mare, prezidentul dă verdicte în chestiuni de moralitate. Frumoşii şi moralii patriei s-au strîns în partidul lui cu pedală. De la ei în jos, dacă înţeleg eu bine, sînt rebuturile patriei, după cum lucrează mintea prezidentului. Omul mic cu capul mare se confundă cu găozarul. Pentru prezident, sînt o apă şi-un pămînt! Sau, luînd ca bază de comparaţie buldogul, nişte potăi… Prezidentul îşi bate joc de cei mici cu capul mare. Sigur, nu ne naştem toţi cu fizicul său! Marea bălăcăreală electorală e în toi. După cum observaţi, doar omul mic cu capul mare se ocupă de blaturi. Buldogii prezidenţiali se gudură…