Omul pădurii nu are nici măcar un cuib de cucuvea. De câte ori este întrebat în legătură cu originea sa, adoptă tactica individului care se jură că nu a mâncat usturoi. Cu alte cuvinte, nici pădurea nu a defrişat-o, nici gura nu-i miroase a conifere. Omul pădurii pozează în cel sărac şi peticit în fund. Şi, ca orice personaj din tagma asta, se declară iubitor al naturii. Când este întrebat cum şi de ce a defrişat hectare întregi de arbori seculari, omul pădurii ia poziţia semnului mirării. După simptome, juri că face pe prostul în tramvai. Care tramvai, că în localitatea lui nici nu există aşa ceva! De unde şi până unde tramvai în pădure? Omul pădurii nu este prost. Face pe prostul. Şi, în contradicţie totală cu firea lui, îi pică bine. Dacă repeţi întrebarea cu defrişarea, dă vina pe fulgere şi trăznete. Învăţat să paseze răspunderea altuia, arată cu degetul spre cel de sus. Cât de sus? Cel de la partid? Pe cel mai presus decât partidul? Repet. Cât de sus? Unde noi l-am pus? Mai bine zis, pe care l-am votat! Ploconindu-se la toate crăcile de sus, omul pădurii se jură că nu fură. Îi convine, pentru că, în comparaţie cu Zdreanţă, cel cu ochii de faianţă, nu poate fi prins cu pădurea în gură! Care pădure? Aia cheală! Omul pădurii spune că neamurile lui stau la şes. Câţiva veri de primă spiţă administrează mai multe bostănării, acolo unde îşi făcea şi el veacul în tinereţe. Omul pădurii spune că e mic şi bea lăptic. Ar trebui să precizeze că bea lăptic de cuc. Altul, în locul lui, de atâta bine, ar fi năuc. Omul pădurii spune că nu ştie cine a făcut împărţeala terenurilor. Dacă îi arăţi vilele care au luat locul copacilor, omul pădurii le compară cu nişte cuiburi amărâte alocate unor păsări călătoare. E drept, sunt păsări care îşi fac veacul prin Parlamentul României. Altele, mult mai bătrâne şi mai călătoare, şi-au depus ouăle în politică. Acum, vor să moştenească, peste noapte, evident, toată zestrea parlamentară. Se înţelege de la sine că în cuiburile gen vilă cu mai multe etaje stau mahării patriei. Pozând în mari iubitori ai naturii, vor să ne convingă că nu au făcut altceva decât să cureţe pădurea de uscături. Aiurea. Prin prezenţa lor în zonele defrişate, au umplut pădurea de uscături şi de tot felul de crengi politice parvenite. Secretos din fire, omul pădurii nu ştie nimic. Ca să dea bine la publicul căpăcit de telenovele, face pe mortul în păpuşoi. Halal farsă. Fiind pădurea moartă de multă vreme, lanul de păpuşoi a rămas singurul cadru pentru farse idioate. Omul pădurii vrea să facă o autostradă printre cioate. În felul acesta, dacă gluma se îngroaşă, are posibilitatea să o întoarcă precum la Ploieşti. Deocamdată, se agită să-şi vândă acareturile şi spaţiile comerciale. Mai devreme sau mai târziu, tot la Ploieşti o să ajungă, via ocolită prin Jilava. De dragul de a se tolăni în mijlocul naturii, şmecherii au pus pădurea la pământ, ignorând faptul că s-ar putea să-i bată soarele în cap. Indiferent de atitudinea unor indivizi răutăcioşi, orice asemănare cu Comorova nu trebuie trecută în contul omului pădurii. El e mic şi bea lăptic de cuc.