Fără a avea, după cum s-a spus, o pregătire multilateral dezvoltată, omul ştampilă se bucură, în aceste zile, de avânt revoluţionar, de atenţia deplină a politicienilor şi susţinătorilor celui mai iubit fiu al poporului. De când cu campania electorală, se află în centrul atenţiei mai mult decât candidaţii! Ca atare, deşi nu are atribuţii în niciun domeniu, este invitat la discuţii şi negocieri la cel mai înalt nivel! S-a ajuns să se facă diverse legături dialectice între omul ştampilă şi destinul unor politicieni! O veche zicală spune că prost să fii, scuzaţi expresia, noroc să ai! De ceva vreme, în ecuaţie, noţiunea de noroc a fost înlocuită cu cea de ştampilă. Nu cred că suntem departe de adevăr. În anumite cercuri, cu toate că este bâtă, e privit ca un intelectual. Paradoxal, nu-i un bun orator! Ba, dimpotrivă, din câte ştiu, silabiseşte rar câteva fraze, care, de cele mai multe ori, nu au nicio coerenţă sau vreo legătură cu realitatea. În schimb, omul ştampilă se mişcă foarte bine în timp şi spaţiu. Bine mânuit, el se aplică singur când şi unde trebuie. Omul ştampilă este ca o păpuşă trasă pe sfori. De altfel, deloc întâmplător, meritele sale în activitatea de vot dirijat se datorează, în mare măsură, păpuşarilor din partid. Omul ştampilă este uşor de manipulat. Uneori, cu bunuri sau produse de nimic! Printre preferinţele sale personale se numără turismul electoral. De pildă, îi place foarte mult să se plimbe cu autocarul, indiferent de rută sau anotimp. Mulţi spun că ar fi trebuit să fie şef de autobază. În această privinţă, există un risc. Deoarece e mic de statură, adeseori este confundat cu un cric. În schimb, înălţimea pe care o are l-a ajutat să se afirme pe deplin ca ştampilă. Este uşor de manevrat. Poate fi transportat în buzunarul de la piept. Nu se supără dacă este scuipat în faţă când rămâne fără tuş. Poate fi înmuiat în orice. Poate fi aplicat de câte ori este nevoie cu dedicaţie pe candidatul dorit. Este ridicat în slăvi de mâini sus-puse. Poate şi pentru faptul că, în ciuda eforturilor pe care le depune pentru a menţine un anumit personaj la putere, nu solicită mărirea salariului său cu 50 la sută, cum fac, de pildă, cadrele didactice. Omul ştampilă este mânat în luptă de sacrificiul suprem dedicat conducătorului iubit, indiferent de identitatea acestuia. De multă vreme nu am mai asistat la o asemenea emulaţie creatoare generată de un singur personaj! Nici chiar omul de la Cotroceni nu a reuşit, în cei cinci ani posaci de mandat, o asemenea performanţă! Pentru amatorii de curiozităţi, omul ştampilă pare a fi paraşutat dintr-o altă lume. Eroare. I se cântă în strună. Tot felul de specimene politice îi ciugulesc din palmă. Este alintat peste limita admisă de criteriile care definesc cultul personalităţii. Este căutat în coarne, podoabe pe care le are din naştere, motiv pentru care glumele făcute pe tema infidelităţii soţiei sale nu au niciun temei real, după cum spun unii. În aparenţă, omul ştampilă pare a fi un bun consilier în materie de capcane electorale şi alegeri cu dedicaţie. Adulat de conducătorul iubit, omul ştampilă îşi arogă rolul de manager în chestiunile enunţate mai sus. Realitatea este cu totul alta. După cum am menţionat mai sus, rămâne un simplu păpuşar. Evident, lipsit de caracter.