Soldaţii din cadrul Batalionului 341 Infanterie Topraisar şi-au comemorat, ieri, eroul căzut la datorie în Afganistan, în urmă cu un an, sublocotenentul postmortem, Ionel Ghiorghiţă Drăguşanu. Pentru a-i păstra vie memoria, camarazii de arme ai lui Ghiorghiţă Drăguşanu au finanţat ridicarea unui monument cu bustul acestuia. Familia, rudelele, prietenii, vecinii şi colegii militarului mort au asistat, ieri, la ceremonialul militar şi la slujba de pomenire. Niciunul dintre “Rechinii Albi”, cum sînt supranumiţi militarii de la Topraisar, nu va uita noaptea de 19 spre 20 iunie 2006, cînd doi colegi aflaţi într-un transportor amfibie blindat au fost răniţi şi un al treilea a murit în timpul unei misisuni de patrulare, în apropiere de Kandahar. Ceremonialul organizat în memoria militarului ucis de o mină, a început cu o defilare a trei TAB-uri în care se aflau aceleaşi echipaje din noaptea tragediei. Apoi, comandantul unităţii militare, lt.col. Vasile Vreme a strigat apelul, iar cînd a rostit numele lui Ghiorghiţă-Drăguşanu, toţi soldaţii au strigat în cor “Căzut la datorie!”. Un sobor de preoţi a oficiat o slujbă de pomenire, după care colegii slt. postmortem au depus coroane de flori şi au aprins lumînări. “Astăzi se împlineşte un an de cînd camaradul nostru a trecut în nefiinţă. Nu voi uita niciodată. În noaptea de 19 spre 20 iunie am primit un telefon de la comandantul patrulei româneşti care se afla în misiune în apropiere de Kandahar care îmi spunea că patrula a fost atacată şi că există răniţi. Atunci am spus ca sanitarul să ia măsuri. Răspunsul m-a cutremurat: . Însă Ghiorghiţă Drăguşanu nu a murit, este viu în sufletele noastre şi prin faptul că bustul său se află acum în unitate, va fi şi mai aproape de noi, ne va aştepta zilnic aici”, a declarat comandantul Batalionului 341 Infanterie, lt.col. Vasile Vreme. În încheiere, toţi cei 300 de “Rechini Albi” au defilat în memoria soldatului căzut la datorie. Acestora nu li s-a putut alătura şi slt. Costinel Slăniceanu care s-a aflat în acelaşi TAB în care era şi slt. Drăguşanu şi care în urma exploziei a rămas fără un picior. “Nu îmi amintesc prea bine ce s-a întîmplat. Ştiu că eram undeva pe un cîmp şi că am fost rănit. Am stat în comă o lună. Am fost dus la un spital din Germania unde m-au tratat medici militari americani. Mi-au pus o proteză şi am fost bine îngrijit. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că a fost doar atît ”, a declarat slt. Slăniceanu. La ceremonial au fost prezenţi şi doi militari americani care au vrut să fie lîngă colegii români alături de care au luptat în Afganistan. Chiar dacă slt. Drăguşanu va avea parte de onoruri militare de fiecare dată cînd vor fi pomeniţi cei care au căzut la datorie, acest lucru nu va suplini niciodată lipsa lui ca tată, prieten şi coleg.