Soprana Otilia Rădulescu-Ipek a plecat din România în 1991, pentru a se stabili în Turcia, acolo unde și-a întemeiat familia. În țara adoptivă, a ascultat de sfatul compozitorului Dumitru Lupu și a renunțat la muzica ușoară, care a consacrat-o în România, pentru operă. Din 1998 a devenit prim-solistă a Operei de Stat din Istanbul. Recent, la invitația Centrului Cultural Turc „Yunus Emre” și a Consulatului General al Turciei la Constanța, a susținut un recital la Colegiul de Arte „Regina Maria”, cu piese din repertoriul italian, românesc și cel turcesc, fiind acompaniată de pianista Terane Abbaszade. Cu acest prilej, soprana a acordat un scurt interviu cotidianului „Telegraf”.

Reporter (R.): Cum a fost să cântați pentru publicul de acasă?

Otilia Rădulescu-Ipek (O.R.I.): Concertul pe care l-am susținut aici a fost mai mult decât un concert, o revenire specială. S-a simțit dorul imens pe care l-am avut pentru România, dorul de a cânta acasă. O parte din sufletul meu este aici. Și am venit să-l caut și l-am găsit aici, la Constanța. R.: În sala de concert s-a aflat și compozitorul Dumitru Lupu.

O.R.I.: Da, este una dintre persoanele cele mai importante ale carierei mele. Este primul care mi-a ghidat pașii spre muzica de operă. Cu mulți ani înainte, când eu cântam muzică ușoară, mi-a spus: „Nu! Tu trebuie să faci operă!”. Și am făcut bine că l-am ascultat.

R.: Aveți vreun regret că ați renunțat la muzica ușoară?

O.R.I.: Nu am niciun regret, dar iubesc în egală măsură și muzica ușoară, numai că, din punct de vedere tehnic, nu le poți face pe amândouă deodată. Iar opera este o mare, un ocean. Niciodată nu o cunoști îndeajuns. Este o provocare continuă. Permanent trebuie să muncești, să o cunoști mai bine.

R.: Din 1991 locuiți în Turcia. De ce?

O.R.I.: M-am căsătorit și am rămas acolo.

R.: Cum ați fost primită?

O.R.I.: Am fost primită foarte bine. Dacă nu ar fi fost așa, mi-ar fi fost, probabil, mai greu. În Turcia sunt multe lucruri asemănătoare cu cele din România și m-am adaptat relativ ușor. Cu limba a fost puțin mai greu, dar am rezolvat și această problemă.

R.: Acum sunteți prim-solistă la Opera de Stat din Istanbul. Atunci când cântați în limba lui Verdi, de exemplu, vă gândiți la România?

O.R.I.: Sunt prim-solistă din 1998. La România mă gândesc tot timpul. Și atunci când cânt în limba lui Verdi, și în turcă, și în orice limbă. Revin cu mare bucurie în România.