Opoziţia faţă de eventuala candidatură a lui Tony Blair, favorit în cursa pentru viitoarea funcţie de preşedinte al UE, a început să se organizeze în Europa, la iniţiativa Belgiei, Olandei şi Luxemburgului, care nu-l agreează pe fostul premier al unei ţări eurosceptice. Cele trei ţări au prezentat, în această săptămînă, o notă comună care trasează, în opinia lor, profilul viitorului preşedinte al Consiliului European, principala inovaţie a Tratatului de la Lisabona, care tocmai a fost aprobat de irlandezi. ”Candidatul va trebui să fi demonstrat angajamentul european şi să fi creat o viziune asupra ansamblului politicilor Uniunii. Nu este un veto categoric faţă de Blair, ci o modalitate politicoasă de a spune că nu este cel mai indicat pentru funcţie”, a afirmat un diplomat european.

Tony Blair, susţinut de Guvernul britanic, este considerat marele favorit în cursa pentru funcţia de preşedinte care va reprezenta Europa. Însă, el este obstrucţionat de ambivalenţa ţării sale faţă de construcţia europeană. Cu un picior înăuntru şi cu cealălat afară, Marea Britanie nu face parte nici din zona euro şi nici din zona Schengen. Belgia nu s-a împăcat niciodată cu eşecul fostului său premier Guy Verhofstadt la preşedinţia Comisiei Europene, în 2004. Acesta şi-a văzut blocat drumul, în ultimul moment, de Londra, care îl considera prea federalist european, preferîndu-l pe portughezul Jose Manuel Barroso. De asemenea, premierul luxemburghez, Jean-Claude Juncker, nu a abandonat speranţa de a ocupa funcţia europeană cea mai importantă, în pofida faptului că şansele sale sînt reduse. Acesta a respins, luni, posibilitatea candidaturii lui Blair, atrăgînd atenţia, într-un interviu pentru cotidianul german ”Financial Times Deutschland”, că ”persoana aleasă va trebui să aibă antecedente europene astfel încît să nu devină surprinzător că a devenit cea mai importantă voce din Europa”. Această situaţie consolidează şansele celui considerat principalul rival al lui Blair, premierul olandez, Jan Peter Balkenende. În opinia anumitor diplomaţi, acesta ar fi favoritul Germaniei. Ministrul italian al Afacerilor Externe, Franco Frattini, a recunoscut şi el, luni, că Tony Blair ar suferi de euroscepticismul britanic. ”Noi apreciem persoana, dar sîntem conştienţi de aceste limite, nu le negăm”, a declarat el pentru ”Corriere dela Sera”. Alt impediment este că laburistul Tony Blair nu este susţinut de Partidul Conservator britanic, bine plasat în sondaje pentru a reveni la putere în primăvara lui 2010. ”Nominalizarea sa, în timp ce Partidul Laburist se pregăteşte pentru o dificilă luptă electorală, ar fi cel mai bun mijloc de a-i ridica pe britanici împotriva UE”, a avertizat unui dintre liderii Partidului Conservator, William Hague. Pe de altă parte, Blair nu este deloc susţinut de propria sa familie politică europeană, socialiştii, în opinia cărora este prea liberal, fiindu-i reproşată şi susţinerea războiului din Irak. ”Obiectivul nostru este să obţinem funcţia de Înalt reprezentant al UE pentru Politică Externă, ale cărui prerogative sînt consolidate de Tratatul de la Lisabona, şi nu preşedinţia UE”, a declarat, marţi, liderul grupului parlamentar al socialiştilor din cadrul Parlamentului European, germanul Martin Schultz.

Nominalizarea pentru cele două funcţii urmează să fie făcută pînă la sfîrşitul anului, de către liderii europeni. În principiu, o majoritate calificată a statelor este suficientă, însă tradiţia face ca această hotărîre să fie luată prin consens, lucru ce prevesteşte negocieri aprige.