La cei 84 de ani pe care i-a împlinit acum două zile, actorul Alexandru Mereuţă poate să le dea tinerilor lecţii despre cum să îşi păstreze tonusul, optimismul şi entuziasmul într-o lume meschină. Ca o dovadă a vivacităţii sale cu plete cărunte, pe care vara şi le poartă sub o pălărie de paie, publicul îl va vedea, pe 2 iulie, în spectacolul Teatrului de Stat, „Cum vă place”, de William Shakespeare, în regia lui Dan Vasile, unde va interpreta personajul Adam.

Reporter (Rep.): Cum v-aţi petrecut ziua de naştere?

Alexandru Mereuţă (A. M.): Sufleteşte, m-am simţit bine în mediul meu familial şi am primit şi câteva telefoane care mi-au făcut mare plăcere. Eu, de obicei, îmi asociez aniversarea cu cea de a doua zi care-i urmează, comemorarea lui Eminescu. Totdeauna îmi place să citez din poezia eminesciană, pentru că are semnificaţii pentru toate momentele din viaţă. Îmi vin tot timpul în minte versurile: „Departe sunt de tine şi singur lângă foc,/ Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc/ Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,/ Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit”. Interesant este că aceste versuri au o asociere de idei cu rolul care mi-a revenit în cea mai recentă premieră a Teatrului de Stat, „Cum vă place”, de Shakespeare. Personajul meu spune: „Mi-e bătrâneţea ca o zi de iarnă:/ Geroasă, dar cu aerul curat”. Personal, născut în al doilea deceniu al secolului trecut, am avut în faţă o istorie grea, care i-a supus pe români la mari încercări. Iar toate acestea s-au cumulat în viaţa mea ca o istorie vie.

Rep.: Care este secretul longevităţii dvs.?

M. A.: Nu am fost ferit de o succesiune de afecţiuni, de maladii. Copilăria mi s-a întipărit în memorie, pentru că, la un moment, vara, sufeream de malarie. În locul unde m-am născut, erau multe bălţi şi erau şi multe roiuri de ţânţari. M-a tratat bunica cu pelin. Am stat şase luni în sanatoriul de la Sinaia. După şase luni m-am vindecat şi am învăţat să respir. Pentru că una dintre condiţiile de bună întreţinere a sănătăţii este şi modalitatea de a şti să respiri, să foloseşti aerul, nu acela viciat. La un moment dat, am făcut o hepatită epidemică. M-am tratat cu ceaiuri, iar când am fost la infecţioase la control, medicul a fost uluit. E adevărat că am rămas cu o dischinezie biliară, dar ea m-a învăţat să fiu foarte măsurat în ceea ce consum, efortul pe care îl depun. Încă un lucru care mi-a dat mari satisfacţii şi vigoare: de la 18 la 80 de ani, am fost veloturist. Toată lumea mă ştia ca fiind actorul ăla care merge pe bicicletă. Astfel, matusalemica mea vârstă se leagă de disciplina pe care mi-am impus-o în toate privinţele: şi disciplina alimentară, şi disciplina efortului şi plăcerea de a trăi în aer curat.