La aproape o lună şi jumătate de la premiera spectacolului de balet clasic „Cenuşăreasa”, pe muzica lui Serghei Prokofiev, cu momente din Jules Massenet, prim-solistul Teatrului Naţional de Operă şi Balet (TNOB) „Oleg Danovski”, Horaţiu Cherecheş, revine în atenţia publicului, în ipostaza de coregraf şi regizor, dar şi de scenograf. În viziunea sa, spectacolul de balet neoclasic „L’heure d’or de Paris”/ „Ora de aur a Parisului” reprezintă un omagiu adus artei dansului, mişcării, în general şi evident, muzicii. Premiera acestui poem vocal-coregrafic este programată mâine, de la ora 19.00, anunţând încheierea celei de-a XXXVIII-a ediţii a Festivalului Internaţional al Muzicii şi Dansului, care se va petrece duminică, la TNOB „Oleg Danovski”, cu o gală extraordinară de operă.

Reporter (Rep.): Cum a apărut „Ora de aur a Parisului”?

Horaţiu Cherecheş (H. C.): În primul rând, pentru că îmi place foarte mult muzica franceză, atât a compozitorilor clasici, cât şi cea a şansonetelor, şi aici mă refer la Edith Piaf, Charles Aznavour. Vreau să readuc în cotidian muzica franceză, care nu are... moarte. Prima parte a spectacolului se va desfăşura pe muzica unor compozitori clasici precum Debussy, Massenet, Gounod, Ravel, Saint-Saens. Am considerat că pe această muzică putem crea o atmosferă pur clasică, cu tentă spre dansul neoclasic, care oferă puţin mai multă libertate. În cea de-a doua parte a spectacolului, avem dans neoclasic spre dans modern, cu tendinţe spre dans contemporan.

Rep.: „Ora de aur a Parisului” nu presupune doar dans, ci şi voce.

H. C.: Într-adevăr, vocea live are un aport esenţial în succesul celei de-a doua părţi. Sopranele Daniela Vlădescu şi Bianca Ionescu şi baritonul Marius Eftimie au nişte voci deosebite. Pe fiecare melodie vor fi pas-de-deux-uri, variaţii, pas-de-six-uri... Partea întâi va dura aproximativ 40 de minute, la fel ca şi cea de-a doua, pentru că lumea de astăzi se mişcă cu o viteză extraordinară.

Rep.: A suferit acest proiect modificări în timp?

H. C.: Da. Gândisem prima parte pentru muzica lui Yann Tiersan. Am scris mai multe e-mail-uri persoanelor care ar fi putut să mă ajute cu drepturile de autori, însă nu am primit niciun răspuns. De aceea a trebuit să mă hotărăsc foarte repede şi să schimb toată muzica şi coregrafia. Mă bucur, însă, că s-a ajuns aici, pentru că a ieşit senzaţional. M-am axat foarte mult pe lumini şi umbre - teatrul Kabuki - şi, bineînţeles, pe tehnica dansatorilor, care trebuie să fie desăvârşită. Am lucrat cu dansatori pe care îi cunoşteam foarte bine, cu care am făcut şi proiectul „Agon” (n. r. primul spectacol neoclasic în coregrafia sa). Lor li s-au alăturat alte patru persoane: Eliza Maxim, tânărul coreean Jeonil Yoon, Laima Costa şi Sorin Gâlcă. Ei, toţi, m-au inspirat. Vreau să mulţumesc întregii echipe, regizorului de culise Gelu Râpă, tuturor!