Structură demnă de un scenariu SF. Metropolele plutitoare propuse de arhitecţi pentru viitor ar putea reprezenta soluţia împotriva efectelor devastatoare ale catastrofelor naturale care, eventual, ne aşteaptă. Incredibila structură propusă ca alternativă pentru oraşul viitorului are, ca standard, o înălţime de 365 de metri, acoperă o suprafaţă de 2,8 kilometri pătraţi şi poate suporta până la 40.000 de rezidenţi. Dispune de tot ceea ce ne-am aştepta să găsim într-un oraş obişnuit, de la hoteluri şi magazine, până la cinematografe, şcoli şi spitale. Proiectul este echipat chiar şi cu grădini, cu lifturi speciale pentru deplasarea rapidă pe verticală, precum şi cu străzi rulante pentru pietoni.

Îndrăzneţele planuri au fost inspirate şi întreprinse ca urmare a dezastrului provocat în anul 2005 de Uraganul Katrina în oraşul New Orleans. Distrugerile au fost atât de mari atunci, încât comunitatea se află încă în proces de refacere. În prezent, un grup de arhitecţi din Boston a pus la cale această propunere elaborată pentru un oraş plutitor, aşezat lângă ţărmul râului Mississippi, care ar putea preveni o tragedie similară. Intitulata „Habitatul Arcologic New Orleans”, un joc de cuvinte între arhitectură şi ecologie, sau NOAH, impozanta creaţie piramidală promite să facă faţă valurilor uriaşe permiţându-le să treacă prin chiar centrul său şi să îşi continue drumul. Dotată cu panouri speciale împotriva uraganelor, structura va putea suporta lovitura unei furtuni, cu un impact redus asupra comunităţii aflate la adăpost în interiorul său. Super-oraşul va fi special proiectat încât să plutească într-o poziţie fixă, având dedesubtul său un bazin plin cu apă, având diametrul de 365 de metri şi mergând până la adâncimea de 75 de metri.

A şasea extincţie în masă. Poluarea, suprapopularea, reducerea habitatului şi schimbările climatice sunt câţiva dintre factorii ce duc la dispariţia speciilor. O echipă de cercetători de la Universitatea Berkley a anunţat că, dacă rata actuală a extincţiilor se menţine, în 300 de ani peste 75% din speciile existente ar putea dispărea. Extincţia ar fi una similară cu cea petrecută în urmă cu 65 de milioane de ani, când impactul asteroidului Chicxulub a condus la dispariţia dinozaurilor. Odată pierdute, speciile nu mai reapar şi durează milioane de ani ca planetA să îşi revină după o extincţie în masă, au explicat autorii studiului.

Miercuri, autorităţile americane au anunţat extincţia unei subspecii americane de puma, Puma concolor couguar. În istoria recentă, au dispărut specii precum tigrul de Java, pasărea dodo, porumbelul migrator sau leul de mare japonez. În timpul extincţiilor în masă, 75% din speciile de pe Pământ au dispărut într-o perioadă geologică scurtă, adică între sute de mii de ani şi milioane de ani. De-a lungul istoriei de 540 de milioane de ani a organismelor multicelulare de pe Terra, s-au înregistrat cinci mari astfel de evenimente. Noul studiu arată că, dacă ritmul actual al extincţiilor se menţine, Pământul va trece prin cea de-a şasea extincţie în masă în următorii 300 până la 2000 de ani. În ultimii 200 de ani, aproximativ 2% din speciile existente au devenit extincte. Însă activitatea umană influenţează din ce în ce mai tare ritmul în care speciile dispar. Printre soluţiile oferite de cercetători se numără reducerea dependenţei de combustibilii fosili, semnarea de acorduri care să garanteze protejarea habitatelor naturale şi măsuri de atenuare a schimbărilor climatice.