Celebrul Dallas care le-a sucit mințile românilor pe vremea lui Ceaușescu, făcându-i să vadă imaginea ”capitalismului odios” prin povestea familiei Ewing, în serialul de televiziune atât de urmărit de toată lumea, pare să fi ajuns la fundul sacului cu bani, arată un articol din ”New York Times”. Orașul texan are una dintre cele mai rapide creșteri economice din primele 13 orașe mari ale SUA. Străzile sale abundă de mașini supradimensionate și luxoase, iar zgârâie-norii sunt la concurență cu macaralele care lucrează de zor la alte construcții impresionante. Sute de companii multinaționale au ales Dallas-ul pentru cartierele lor generale, cel mai recent Jacobs Engineering, care s-a mutat în Texasul cu impozite și taxe reduse, fungind din Pasadena, California, unde avea de plătit sume mult mai mari, după cum explică analiștii. Primarul Dallas-ului, Michael S. Rawlings, este un fost director executiv al celebrei Pizza Hut, deci orașul pare o poveste de succes. Și totuși, în spatele fațadei strălucitoare, Dallas are probleme care ar putea să îl îngenuncheze și care ar putea fi un test timpuriu al proaspăt alesei administrații de la Washington, care s-a angajat să le asigure cetățenilor săi securitate pe străzi și taxe mai reduse. Din păcate, la Dallas, fondul de pensii pentru polițiști și pompieri se află în pragul colapsului și caută cu disperare o soluție de urgență. În ultima perioadă, pensionarii panicați din Dallas au scos circa 220 de milioane de dolari din fondul de pensii. Ce i-a determinat să facă asta a fost o recomandare formulată în luna iulie care atrăgea atenția că administrația nu ar trebui să le mai permită pensionarilor să retragă sume mari de bani din fondul de pensii. La prăbușirea fondului au contribuit și niște plasamente foarte riscante ale banilor din fond.

Ce se întâmplă în Dallas este un exemplu extrem a ceea ce se întâmplă, de fapt, în multe orașe din SUA, susțin jurnaliștii de la ”New York Times”. Oficialii de la conducerea urbei au promis în campania electorală pensii sigure și mari pentru persoanele care se vor retrage din activitate, promisiuni bazate mai degrabă pe o gândire pozitivă decât pe previziuni realiste. Problemele Dallas-ului au devenit mai urgente față de alte orașe pentru că pensionarii de acolo au fost lăsați să retragă sume uriașe din fondul de pensii. Acum, administratorii fondului de pensii pentru polițiști și pompieri au solicitat primăriei o injecție de capital de 1,1 miliarde de dolari, o sumă aproape egală cu întregul buget general al orașului, dar nici măcar pe aproape de suma de care are nevoie fondul de pensii la ora actuală! Așa că în vistieria primăriei nu a mai rămas nimic pentru combaterea sărăciei extreme prin ajutoare sociale sau măcar pentru o creștere de salariu la polițiștii activi, ca să nu mai vorbim despre fonduri pentru bibliotecile publice sau lucruri de acest gen. ”Cererea avansată de fondul de pensii este ridicolă”, a protestat primarul democrat Rawlings, admițând că, în ciuda faptului că le poartă un respect mare polițiștilor și pompierilor de a căror intervenție depinde siguranța orașului, nu are posibilitatea să ajute fondul de pensii al acestora. În luna iulie, cinci polițiști au fost împușcați mortal de un psihopat, la Dallas, în timpul unui protest împotriva poliției, deci orașul chiar are nevoie de fonduri pentru oamenii legii, fie ei activi sau pensionați. Agenția de rating Moody’s a raportat că Dallas-ul se confruntă cu o datorie la fondul de pensii mai mare decât a oricărui alt oraș american, exceptând Chicago. Un oficial din Consiliul Municipal al Dallas-ului a avertizat că, dacă orașul va fi nevoit să acopere din resurse proprii întreaga sumă necesară fondului de pensii, atunci va declara falimentul. Alte soluții pentru adunarea uriașei sume ar fi creșterea taxelor și impozitelor pe proprietăți, contractarea unui împrumut, amânarea îndelung așteptatelor lucrări de reabilitare și modernizare a orașului sau, în ultimă instanță, chiar recuperarea banilor de la pensionarii speriați care i-au retras din fond și au provocat tot deranjul. Taxele și impozitele sunt deja mari, capacitatea de a contracta un împrumut este limitată, iar pensionarii sigur ar da în judecată administrația locală, dacă le-ar cere banii înapoi în fondul de pensii ruinat de ei. Realitatea este că lucrurile au fost mult exagerate la fondul de pensii din Dallas încă din anul 1993, când foștii polițiști și pompieri s-au trezit că beneficiază de niște avantaje de neimaginat pentru alte categorii de pensionari, cum ar fi o dobândă de 8,5% pentru banii deținuți în fond când ating vârsta pensionării, de exemplu, scopul pretins fiind acela de a-i face pe oamenii legii să se pensioneze cât mai târziu pentru ca dobânda primită la suma cotizată în fond să fie cât mai mare. Numai că aceștia nu puteau munci veșnic, iar la momentul în care s-au pensionat, fondul a trebuit să le plătească adevărate averi. Pentru a spori fondul de pensii, administratorii lui s-au lansat într-o serie de investiții riscante, de neimaginat, cum ar fi vile în Hawaii, păduri în Uruguay sau ferme în Australia și stațiuni de lux în California, sperând că acestea vor înmulți banii pensionarilor. Numai că, pentru a vedea unde să investească mai cu spor, administratorii fondului de pensii s-au... gratulat și ei cu excursii la Zurich sau Pisa, pe bătrânul continent, argumentând că au fost în interes de serviciu și călătoriile lor au fost profitabile. Nici investițiile în Dallas nu au fost uitate, fondul de pensii investind în Museum Tower, o construcție care a început să se înalțe timid, cu o investiție de 20 de milioane de dolari din banii pensionarilor. S-a vrut o clădire decentă, dar cum districtul destinat artelor înflorea în Dallas, iar muzeul era construit acolo, administratorii fondului de pensii au mărit și ei pretențiile și... investiția, ajungând ca, la inaugurarea construcției, fondul să fie mai sărac cu 200 de milioane de dolari! Dar problemele nu s-au terminat pentru pensionarii iubitori de artă. Clădirea de 42 de etaje a muzeului, cu pereți uriași de sticlă, atrăgea razele soarelui puternic din Texas și le reflecta apoi peste obiectele expuse, care amenințau să se deterioreze, motiv pentru care fondul de pensii a trebuit să ia alte măsuri. A fost instalat un filtru pentru blocarea razelor soarelui, numai că clădirea în ansamblu era prea strălucitoare cu geamurile ei numeroase și imense, încât plantele din interior au pierit, iar operele de artă au început să se deterioreze. Municipalitatea le-a cerut administratorilor fondului de pensii să... reducă strălucirea clădirii! Pentru că nimic nu părea să funcționeze, s-a trecut la o măsură radicală, de schimbare a acoperișului clădirii, care, tot din sticlă fiind, lăsa soarele să pătrundă nestingherit în ciuda filtrelor montate la restul geamurilor. Să mai spună cineva că există țară fără... Dorei!

După toată aventura cu muzeul, unii pensionari au sesizat că administratorii fondului au cam risipit banii pe investiții riscante și, pentru că la viața lor fuseseră polițiști, au cerut deschiderea unei anchete pentru fraudă. Primarul a cerut un audit complet. La încheierea acestuia, șocul a fost mare, întrucât investițiile fuseseră supraevaluate și fondul de pensii avea mari probleme. Tttamant, administratorul fondului, care a fost demis în 2014, a declarat că el nu a greșit nimic, dar că primarul s-a răzbunat pe el din motive personale. În aprilie, Biroul Federal de Investigații a descins la birourile CDK Realty Advisors, o firmă de consultanță folosită de fondul de pensii din Dallas pentru a plasa banii cât mai rentabil. Nu s-a anunțat concluzia controlului, dar un purtător de cuvânt al firmei a declarat că va regla conturile cu fondul de pensii, semn că ceva nereguli au fost depistate la acești consilieri binevoitori. Așadar, dacă pronia cerească nu intervine, pensionarii, dar și oamenii muncii din Dallas ar putea avea de suferit în scurt timp și, ceea ce este și mai trist, acesta nu este un caz singular, după cum au constatat jurnaliștii americani.