Deşi războiul din Gaza devine din ce în ce mai sîngeros, iar acolo se mai află şi acum cîteva zeci de românce căsătorite cu palestinieni, deşi criza gazelor naturale a adus frigul unui nou război rece, la propriu şi la figurat, în mare parte din Europa, ei bine, cu toate acestea, subiectul care a ţinut capul de afiş în toată presa, la sfîrşitul săptămînii trecute, a fost buclucaşa Ordonanţă 230, unul dintre ultimele acte normative emise de cabinetul Boc în anul 2008!

Am numit-o buclucaşă, pentru că această ordonanţă de urgenţă a avut un efect neaşteptat în societatea civilă, producînd valuri mediatice şi fiind contestată. Am mai scris la această rubrică, destul de curînd, despre numeroasele cazuri de cumulare a salariului cu pensia şi despre imoralitatea unei asemenea manevre care produce un veritabil dezmăţ bugetar pe bani publici. Între timp, însă, lui Bogdan Olteanu i-a scăpat porumbelul, la o emisiune televizată, cînd a dezvăluit că această inginerie administrativ-financiară s-a putut face în baza unei legi votate în anul 2004, într-o deplină unanimitate parlamentară… Nu am reţinut dacă această chestie s-a petrecut înainte de alegerile din acel an sau imediat după aceea, ca să ştiu care guvern a emis-o şi cum arăta configuraţia parlamentului, dar unanimitatea votului dovedeşte că toate partidele, fără excepţie, indiferent cine se afla la putere, au contribuit la punerea în practică a unei asemenea aberaţii pe care, abia acum, PSD şi PD-L încearcă să o repare!

Din capul locului, vreau să spun, alăturîndu-mă unei covîrşitoare majorităţi a ziariştilor sau comentatorilor, că sînt de acord cu acest proiect de lege, chiar dacă accept că trebuie nuanţate cîteva lucruri în textul legislativ, pentru a nu fi afectate unele categorii profesionale, cum e cazul foarte mediatizat al actorilor, dar şi al cadrelor medicale sau al profesorilor. Mi se pare de-a dreptul halucinant că noi, contribuabilii activi din ziua de azi, ţinem în cîrcă, financiar vorbind, prin contribuţiile noastre la fondul naţional de pensii, dinozauri precum unii generali din armată sau poliţie care primesc cîte 150 de milioane de lei vechi pe lîngă un salariu şi mai mare luat tot de la stat, în timp ce, în România, mai există pensionari muritori de foame, cărora poştaşul le aduce acasă cîte 150-200 de lei noi… Consider că este perfect îndreptăţită măsura actualului guvern şi că nu se face nici o discriminare cu privire la dreptul constituţional la muncă. Oricine este liber să muncească şi pînă la 100 de ani, dacă îl ţin puterile şi este nevoie de el undeva, însă în mediul privat. Mi se pare inacceptabil ca statul să-ţi plătească atît pensie, cît şi salariu, la asemenea cote astronomice, în timp ce tu ţii ocupat un loc de muncă pentru un tînăr. Această gerontocraţie administrativă trebuie să dispară, ca şi cea politică, pentru a face loc tinerilor!

Este adevărat proverbul „dacă nu ai bătrîni, să ţi-i cumperi”, numai că, în cazul de faţă, bătrînii au devenit prea „scumpi” pentru economia românească aflată în criză…