Curtea Constituţională a României a constatat că Ordonanţa de Guvern nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare este neconstituţională, deoarece unele prevederi lasă să se înţeleagă că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege. CCR arată că ordonanţa “lasă posibilitatea desprinderii unui înţeles neconstituţional”, astfel încît instanţele judecătoreşti au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii şi să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor: “Un asemenea înţeles al dispoziţiilor ordonanţei, prin care se conferă instanţelor judecătoreşti competenţa de a desfiinţa norme juridice instituite prin lege şi de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituţional, întrucît încalcă principiul separaţiei puterilor”. Prin urmare, magistraţii Curţii susţin că Parlamentul şi, prin delegare legislativă, Guvernul, au competenţa de a institui, modifica şi abroga norme juridice de aplicare generală, pe cînd instanţele judecătoreşti nu au o asemenea competenţă, misiunea acestora fiind să aplice legea. Curtea Constituţională a fost sesizată cu o excepţie ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Braşov - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale. Excepţia se referă la anumite prevederi din ordonanţa atacată, dar judecătorii au decis să analizeze toate articolele OG 137/2000, avînd în vedere că “dispoziţiile legale atacate sînt indisolubil legate de toate celelalte dispoziţii cuprinse în Ordonanţa Guvernului”. Ministerul Public - Parchetul de pe lîngă ICCJ a susţinut, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, că prevederile de lege criticate contravin legii fundamentale, în măsura în care din acestea rezultă că instanţele judecătoreşti au competenţa de a cenzura soluţia aleasă de legiuitor şi să acorde drepturi salariale prevăzute exclusiv în beneficiul altor categorii de salariaţi decît reclamanţii, instituindu-se, astfel, pe cale judiciară, sisteme de salarizare paralele celor stabilite prin acte normative. Ordonanţa Guvernului nr.137/2000 a fost atacată de mai multe ori la CCR, Curtea declarînd neconstituţionale mai multe articole. De data aceasta, ordonanţa, în întregul ei, a fost declarată contrară legii fundamentale.