La sfîrşitul lunii trecute, specialiştii Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) au efectuat un control la nivel naţional privind calitatea, etichetarea şi modul de comercializare pe piaţa românească a orezului. În urma deficienţelor constatate, reprezentanţii ANPC au amendat peste 70% dintre operatorii economici controlaţi care comercializau orez neconform cu standardele europene de calitate. ANPC a constatat, în cadrul acţiunilor de supraveghere a pieţei, că se utiliza denumirea de “orez”, deşi produsele erau, în realitate, un amestec de spărtură de orez şi boabe de orez sau chiar numai spărtură de orez, a precizat, ieri, vicepreşedintele ANPC, Mihai Mohaci. Inspectorii au controlat 177 de operatori economici, constatînd abateri de la prevederile legale la 121 dintre aceştia. Din cele 106.500 de kilograme de produse comercializate sub denumirea de orez, 64.000 de kilograme nu se încadrau în prevederile legale. Cu ocazia controlului, au fost prelevate 123 de eşantioane de orez, din care, în urma determinărilor de laborator, 79 de eşantioane nu se încadrau în prevederile legale în vigoare. “Ca urmare a deficienţelor constatate, comisarii ANPC au dispus oprirea de la comercializare a circa 53.000 de kilograme de produse care erau comercializate sub denumirea înşelătoare de orez şi aplicarea a 121 de sancţiuni contravenţionale, constînd în 29 de avertismente şi 92 amenzi contravenţionale, în valoare de 577.000 de lei, pentru încălcarea reglementărilor privind protecţia consumatorilor”, a spus Mohaci.

Definiţia europeană a orezului

Legislaţia europeană stabileşte o serie de definiţii din sectorul orezului, printre care definiţia pentru boabele întregi (boabe cărora, independent de caracteristicile specifice fiecărui stadiu de prelucrare, li s-a extras cel mult o parte din extremitate) şi pentru spărtura de orez/brizură de orez (boabe cărora li s-a extras o parte din volumul de deasupra extremităţii - brizura mare - fragmente de boabe cu lungimea egală sau mai mare de jumătate din lungimea boabelor întregi, dar care nu formează un bob întreg; brizură fină - fragmente de boabe cu lungimea mai mică de un sfert din lungimea boabelor întregi, dar care nu trec printr-o sită cu ochiuri de 1,4 mm). Această legislaţie stabileşte parametrii de calitate pentru cele două clase de calitate respectiv, pentru calitatea I-a maximum 10% spărtură mare şi maximum 1% spărtură mică şi pentru calitatea a II-a maximum 20% spărtură mare şi maximum 5% spărtură mică. Aprox. 47% din eşantioanele prelevate depăşeau concomitent proporţia maximă de spărtură mare şi proporţia maximă de spărtură mică, 48% din eşantioane depăşeau proportia maximă de spărtură mare, iar 5 procente depăşeau proporţia maximă de spărtură mică, ceea ce scoate în evidenţă înşelarea consumatorilor prin comercializarea de produse inferioare calitativ sub denumirea de orez. Controlul a evidentiat că 21% din eşantioane prezentau proporţia de spărturi cuprinsă între 21 şi 30 de procente, 19% din eşantioane - spărturi între 30 şi 40%, 15 procente - între 40 şi 50%, 8 procente - între 50 şi 60%, 15 procente - între 60 şi 70%, 13 procente - între 70 şi 80%, 9 procente - între 80 şi 100%. Astfel de situaţii s-au constatat la orezul ambalat în judeţele Argeş, Ilfov, Bucureşti, precum şi la orezul provenit din Bulgaria. De asemenea, inspectorii au constatat abateri şi privind informarea incompletă a consumatorilor prin etichetare, neînscrierea în denumirea sub care se vinde produsul a sortimentului de orez. Peste 90% din orezul găsit la comercializare nu avea înscris pe ambalaj forma bobului de orez respectiv, bob rotund/mijlociu/lung. Atribuirea de clase de calitate care nu se reflectau în calitatea reală a produsului este o altă neregulă constatată de ANPC. Controlul a depistat comercializarea pe piaţă de diferite sortimente de orez care conţineau în denumire termeni precum “extra” care induceau consumatorului ideea unui criteriu de calitate ridicat şi care, în realitate, din analizele de laborator a rezultat că produsele nu se încadrau nici în calitatea a II-a prevăzută de SR 1226/2007.