Oficialii niponi se dau peste cap pentru a dovedi că ţin situaţia sub control la Fukushima. Eforturile lor merg până la a servi oficialilor din Guvernul de la Tokyo orez plantat în regiunea Fukushima, de care se teme toată lumea, pe motiv că ar fi iradiat. Luni, membri ai Executivului nipon se vor deplasa în oraşul Kawamata şi în satul Litate, pentru a cumpăra orez cultivat în regiune. Cantitatea de orez pe care trebuie să o cumpere trebuie să le ajungă nouă zile. Kawamata şi Litate au fost două dintre zonele evacuate în urma accidentului produs la centrala Fukushima Daiichi. În prezent, o parte din localnici au revenit la casele lor şi s-au apucat din nou să cultive pământul, numai că japonezii nu prea au încredere în produsele lor. Oficialii niponi susţin sus şi tare că regiunea a trecut printr-un amplu proces de decontaminare şi că orezul cultivat acolo este gustos.

TEREN PENTRU DEŞEURI RADIOACTIVE Statul nipon are în vedere alocarea unui prim buget de 100 de miliarde de yeni, circa 700 de milioane de euro, pentru a prelua, în locul operatorului centralei de la Fukushima, crearea unui obiectiv de stocare pe termen mediu a deşeurilor provenite din decontaminarea regiunii. Iniţial trebuia să plătească Tokyo Electric Power (TEPCO), dar Guvernul Abe a apreciat că decontaminarea nu va progresa dacă rămâne în grija companiei. Va fi vorba, în principal, de stocarea pentru o durată de aproximativ 30 de ani a pământului, frunzelor şi ierburilor radioactive provenite din regiunea poluată de deşeurile de la centrală. O suprafaţă cuprinsă între trei şi cinci kilometri pătraţi este considerată necesară pentru a stoca 15-28 milioane de metri cubi de deşeuri. În total, construirea şi exploatarea instalaţiei ar urma să coste 1.000 de miliarde de yeni, circa şapte miliarde de euro, şi aceasta va începe să funcţioneze în 2015.

Circa 160.000 de persoane au fost nevoite să-şi părăsească locuinţele din cauza radioactivităţii provenite de la centrala Fukushima Daiichi, complex nuclear grav avariat de cutremurul devastator urmat de un tsunami, în 11 martie 2011. Pentru moment, deşeurile sunt acumulate în apropierea unor centre de incinerare şi a altor spaţii folosite temporar. Experţii au avertizat însă că sunt necesare unul sau mai multe spaţii pentru aceste operaţiuni.

VIITOR INCERT Tehnologia nucleară este periculoasă indiferent dacă este folosită în scop civil sau militar. Soarta lumii depinde de răbdarea unor lideri care însă, odată şi odată, ar putea să decidă să folosească armele nucleare. Un posibil conflict care ar putea decide viitorul omenirii este confruntarea nucleară între India şi Pakistan, care ar provoca foamete la nivel mondial, moartea a două miliarde de persoane şi sfârşitul civilizaţiei. Medicii Lumii pentru Prevenirea Războiului Nuclear (IPPNW), organizaţie laureată a Premiului Nobel pentru Pace în anul 1985, şi organizaţia afiliată din SUA, Medicii pentru Responsabilitate Socială, au realizat un studiu prin care au prezis moartea unui miliard de persoane din cauza foametei ce ar rezulta în urma unui război nuclear.

O a doua versiune a acestui studiu a fost dată publicităţii zilele trecute. Cele două organizaţii afirmă că au subestimat consecinţele unui astfel de război asupra populaţiei din China, care s-ar confrunta cu o gravă criză alimentară. Un miliard de morţi în lumea în curs de dezvoltare reprezintă, în mod evident, o catastrofă fără echivalent în istoria omenirii. Însă, dacă adăugăm posibilitatea ca 1,3 miliarde de persoane din China să fie şi ele expuse, vom ajunge într-un punct care înseamnă, în mod clar, sfârşitul civilizaţiei. Studiul de caz s-a axat pe India şi Pakistan, ca urmare a tensiunilor dintre cele două puteri nucleare, care au purtat trei războaie începând din 1947, anul în care au devenit independente. Însă orice confruntare nucleară ar avea consecinţe similare.

În cazul unei confruntări nucleare, particulele emanate în atmosferă ar provoca o scădere a producţiei de orez cu 21% în patru ani şi cu 10% în următorii şase ani. Producţia de grâu a Chinei ar scădea la jumătate în primul an şi va fi chiar şi după zece ani cu 30% mai mică decât cantitatea produsă înainte de o confruntare nucleară. Scăderea cantităţilor de produse alimentare disponibile va fi accentuată de creşterea preţurilor, care va face aceste produse inaccesibile pentru sute de milioane de persoane.