Situaţia copiilor instituţionalizaţi din România în particular, şi mizeria şi disperarea umană în general rămân în continuare un subiect \"savuros\" pentru reporterii publicaţiilor occidentale, aceştia revenind periodic în ţara noastră pentru a descoperi tragediile unor suflete nevinovate. \"Nu vezi prea des cum arată iadul, dar o versiune a acestuia există undeva în nordul României, în Bistriţa. Acolo este un loc care ar fi nepotrivit pentru animale, ca să nu vorbim de oameni, dar care totuşi este singura casă pentru 35 de suflete de numai câteva săptămâni, până la tineri aflaţi în pragul maturităţii\", îşi începe Angela Levin reportajul scris pentru The Telegraph. Jurnalista povesteşte cum orfanii, cu toţii având diferite grade de handicap fizic şi mintal, sunt nevoiţi să trăiască la comun într-o cameră micuţă, dar şi despre Ana-Maria, directorul orfelinatului, care nu arată nici cel mai mic semn de compasiune pentru copiii aflaţi în grija ei şi a instituţiei pe care o conduce. În reportaj se mai vorbeşte despre \"mirosul copleşitor\" de urină şi fecale care persistă în încăperile vizitate, care sunt atât toalete, cât şi camere de zi pentru orfani. Totodată, jurnalista britanică susţine că în instituţia din Bistriţa Năsăud nu există nici lifturi şi nici scaune cu rotile pentru copiii cu deficienţe locomotorii, motiv pentru care niciunul dintre aceştia nu a ieşit vreodată afară. Aceasta nu ezită să se întrebe cum de mai poate exista un astfel de loc în România, la 20 de ani de la căderea regimului comunist, mai cu seamă că autorităţile române şi-au luat angajamentul în timpul negocierilor de aderare la UE că vor închide toate instituţiile de acest fel. Jurnalista a fost însoţită în călătoria sa de Ştefan Dărăbuş, directorul Hope&Homes for Children România, care i-a fost şi translator.