Cotidianul italian “La Repubblica” a publicat, ieri, în ediţia electronică, un material potrivit căruia numeroşi cetăţeni italieni îşi vînd ilegal organele interne pe Internet (www.adoos.it, www.annunci.net) din cauza crizei economice, transplanturile fiind făcute însă în ţări precum Bulgaria, România sau Israel. Potrivit publicaţiei, numărul anunţurilor de acest gen a crescut, fiind adăugate secţiuni speciale pentru a-i atrage pe cei care doresc să-şi vîndă ficatul, rinichii sau măduva spinării. Preţurile pentru organe variază între 50.000 şi 300.000 de euro. Anunţurile au devenit atît de răspîndite astfel încît au adoptat un limbaj şi o tehnică de marketing comună. În acestea sînt incluse de obicei informaţiile persoanelor, însoţite de o poză a cărţii de identitate, de analize de sînge, date de contact, suma de bani cerută şi de scurte biografii. “Bună ziua, am postat anunţul pe acest site ca o ultimă variantă. Sînt tînăr dar, din păcate, nu am găsit încă un loc de muncă decent şi mă confrunt cu o situaţie economică foarte dificilă şi, prin urmare, am decis să scap de ceva indispensabil şi sînt dispus să-mi vînd o parte din ficat, un rinichi, măduva spinării sau orice este necesar pentru a face rost de bani să-mi ajut în continuare familia”, se poate citi într-unul dintre anunţuri. “Sînt italian, am 45 de ani şi sînt un fost om de afaceri. Activitatea mea a decurs prost şi am pierdut totul în urmă cu doi ani. În această perioadă, situaţia s-a înrăutăţit. Pentru a-mi salva familia de la mizeria şi de la disperarea cu care ne confruntăm, ofer un rinichi sau măduvă. Grupa sanguină - B, RH pozitiv. Preţul 300.000 de euro. Îmi pare rău să cer bani, nu le-am dat niciodată prea multă importanţă în trecut, i-am ajutat întotdeauna pe ceilalţi aşa cum am putut. Dacă cineva îmi va accepta oferta, îi voi fi recunoscător întreaga viaţă”, sau “Sînt un tată care a făcut datorii la bănci pentru a-şi ajuta copiii şi soţia mea a trebuit să fie supusă unei intervenţii chirurgicale pe cord, deci nu mai poate munci pentru a-şi ajuta familia. Băncile mi-au închis uşa. Şi sînt disperat pentru că sînt în colaps economic şi dacă nu îmi achit datoriile la bănci, mă vor da afară din casă. Sînt dispus să donez organe, rinichi sau ficat”, sau “Sînt o femeie de 54 de ani din Torino. Este dificil să dau acest anunţ, dar nu am bani să-mi achit facturile în valoare de 250 de euro pe lună. Vă rog să mă scăpaţi de acest chin, mi-ar fi de folos 12.000 de euro. Vă rog să mă ajutaţi pentru că mai am puţine zile”, şi tot aşa, lista pare că nu se mai opreşte. Potrivit cotidianului, un transplant de rinichi în Israel poate costa 20.000 de euro, în vreme ce în India preţul pieţei este de circa 638 de euro. Anual, sînt vînduţi peste 15.000 de rinichi şi 14.000 de ficaţi. Principalele ţări exportatoare de organe sînt Brazilia, Argentina, China, Columbia, Mexic, Turcia şi Afganistan, în vreme ce între ţările importatoare se numără Statele Unite, Marea Britanie, Franţa, Italia, Olanda şi Germania. Unele clinici din România fac transplanturi ocolind verificările legale, susţine presa italiană. La Repubblica mai relatează că medicii din România şi Bulgaria ar realiza transplanturi de organe ocolind birocraţia şi controalele legale, ceea ce îi determină pe unii italienii să apeleze la ele. De asemenea, potrivit ziarului, puţini dintre cei care dau astfel de anunţuri sînt conştienţi de ce fac: vînzarea de organe este interzisă în Italia şi, în plus, este foarte dificil de realizat. “Oferirea de măduvă, de exemplu, este complet inutilă, posibilităţile să existe compatibilitate între donator şi cel care primeşte, este foarte mică”, subliniază un medic. Coordonatorul Programului de Transplant din Constanţa, dr. Raluca Pasăre, spune că este imposibil de realizat aşa ceva, în contextul complexităţii întregului proces. Ea nu crede că este posibil aşa ceva şi că în clinicile din România nu se poate trece peste procedurile legale. “Sînt investigaţii foarte amănunţite, care se realizează, şi nu se pot face oriunde. De asemenea, medicaţia post transplant se oferă numai prin intermediul programului naţional. Medicamentele care se iau în mod obligatoriu nu pot fi luate de la orice farmacie, contra cost”, explică coordonatorul din Constanţa.