Organele artificiale, o nouă şansă la viaţă

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...
Miracolele medicinii moderne

Organele artificiale, o nouă şansă la viaţă

Monden 11 Iunie 2012 / 00:00 2104 accesări

Specialiştii speră că, în curând, omenirea va intra în era medicinii bazate pe celule stem. În locul tratamentelor cu pastile vor fi utilizate celule stem pentru a înlocui celulele bolnave şi nefuncţionale la pacienţii cu diabet, boli de inimă sau leziuni. Fiind vorba despre o tehnică nouă, medicii sunt foarte precauţi. La doar opt luni după ce au primit aprobarea de la agenţia responsabilă cu reglementarea alimentaţiei şi a medicamentelor umane şi animale din SUA, cercetările privind transplantul de celule stem la animale au fost oprite după ce s-a observat că aceste celule au dus la formarea unor cheaguri ciudate pe coloana vertebrală. După cercetări amănunţite, s-a constatat că formaţiunile nu erau canceroase iar procesul a putut fi continuat. Incidentul sugerează imprevizibilitatea celulelor stem.

TRANSPLANT DE CORD O echipă de medici de la Institutul pentru Medicină Clinică şi Experimentală din Praga a realizat o intervenţie chirurgicală de înlocuire a inimii unui pacient, cu o inimă artificială, compusă din două pompe mecanice. Pacientul fără inimă, un tânăr de 37 de ani pe inima căruia se dezvoltase o tumoră malignă, se află în prezent sub observaţia medicilor. Echipa de medici condusă de profesorul Jan Pirk a dus la bun sfârşit operaţia, care a durat opt ore, pe 3 aprilie. Acest tânăr este primul pacient din lume care trăieşte cu ajutorul unei inimi artificiale, sistemul de pompe HeartMate II. În prezent, bărbatul poate face absolut orice, în afară de sport. Acelaşi tip de intervenţie chirurgicală a fost desfăşurată şi de o echipă de medici din Texas, SUA, dar pacientul a încetat din viaţă, după o săptămână de la înlocuirea inimii.

FICAT ARTIFICIAL Cercetătorii niponi au obţinut un ficat funcţional, pornind de la câteva celule suşă pluripotente umane (iPS). Această reuşită medicală ar putea conduce la obţinerea de organe artificiale pentru pacienţii care aşteaptă un transplant. Oamenii de ştiinţă niponi, coordonaţi de profesorul Hideki Taniguchi, de la Universitatea Yokohama, au implantat câteva celule iPS în creierul unui şoarece, pentru ca acestea să beneficieze de un aport sangvin abundent. Programate în celule precursoare hepatice şi asociate cu alte tipuri de celule, ele au dat naştere unui ficat uman de cinci milimetri, capabil să genereze proteine şi să descompună medicamente.

Această descoperire deschide drumul spre obţinerea unor organe artificiale, care ar putea să acopere penuria constantă de pe piaţa transplanturilor de organe. Celulele suşă sunt adeseori recuperate din embrioni, însă această practică este considerată imorală. În schimb, celulele iPS sunt create în laborator, prin implantarea a patru tipuri de gene în celule epiteliale umane, pe care le reprogramează. Celulele suşă pluripotente induse astfel generate revin aproape de stadiul embrionar (nediferenţiat) şi au capacitatea de a se dezvolta în orice fel de ţesut.

SPRÂNCENE PE ALESE Contra a 4.000 de lire, sprâncene practic inexistente de la natură încep să crească, cu o viteză uimitoare, în forma visurilor sau să se înmulţească... ca o tufă de trandafiri agăţători. Sprâncenele sunt transplantate diferit în partea anterioară, mijlocie sau posterioară, în funcţie de viitoarea lor direcţie de creştere. Firele de păr sunt recoltate dintr-o şuviţă mai amplă din dosul uneia, fiind extrase cu rădăcină cu tot. Apoi sunt separate la microscop, alegându-se cele care corespund texturii şi culorii firelor de păr din sprâncene. Procedura este dureroasă, lasă vânătăi şi are nevoie de comprese şi analgezice pentru a fi suportată, dar se pare că merită întrucât atunci când încep să crească, sprâncenele devin de-a dreptul stufoase. Cresc atât de repede că la fiecare două săptămâni e nevoie să le fie aplicată o corecţie, fie ea cu penseta sau cu forfecuţa. Operaţia durează două-trei ore, numărul de fire de păr transplantate fiind de 4-500, în fiecare parte a sprâncenei, cea anterioară, mijlocie sau posterioară, firele de păr fiind transplantate diferit, în funcţie de direcţia lor viitoare de creştere.



12