Ar trebui să se instituie premiul Oscar pentru minciună. În felul acesta, obrazul gros ar putea fi şi el recompensat într-un fel, pentru că, se ştie, nu există decît recunoaştere în domeniul vast al nesimţirii. Premiul Oscar poate reprezenta o şansă în plus pentru zecile de politicieni gogonaţi care trăiesc din minciună în minciună. Ei sînt cei care îşi pun mintea la contribuţie pentru a ne trage pe noi în piept şi întreaga naţiune înapoi. Uneori, cum se întîmplă în campaniile electorale, minciuna reprezintă produsul colectiv al unui partid. Sigur, se cunosc marile şi noile talente în breaslă. Ştim, în anumite cazuri, contribuţia fiecăruia. Ca şi în cazul filmelor, se poate da Oscar pentru scenariu, regie şi actorie. De multe ori, în lipsa talentului actoricesc, mesajul minciunii se poate risipi rapid. Au fost cazuri cînd, cu un text bun şi cu un slogan patetic pe măsura aspiraţiilor unor activişti, s-au pierdut alegerile. De ce? Simplu, purtătorul de minciună nu a fost suficient de convingător, s-a lăbărţat în discuri fără sens. Într-un cuvînt, a frecat menta şi a devenit neinteresant. Pe românul de rînd, dacă vrei să-l amăgeşti, să-l abureşti, în aşa fel încît să-l apuce durerile de cap, nu e bine să-l scoţi la plimbare, pentru că nu are chef. Serveşte-i minciuna în doze mici şi dese. Îmbrobodeşte-l. Mă rog, bagă-i minciuna sub limbă şi determină-l să facă ochii mari. Ca să ai succesul garantat, trimite în scenă un actor care a recitat poezii patriotice pe vremea lui Ceauşescu. Unul care mimează bine patriotismul, capabil să-şi rotească permanent ochii în spaţiul delimitat de slănină şi făină. Oricum, la noi, minciuna merită un Oscar pentru vasta sa activitate în politichie şi în alte domenii. Să nu uităm vechimea pe care o are minciuna în cîmpul muncii şi faptele ei de vitejie la comunişti. În acest context, Oscarul pentru minciună reprezintă o reparaţie morală pentru imorali. Astăzi, minciuna lucrează pentru parveniţii capitalismului de cumetrie, funcţionînd la nivel naţional. Chiar dacă, la prima vedere, pare a fi nocivă, să recunoaştem, minciuna ne-a ţinut în viaţă. La secţiunea “Minciuni dătătoare de speranţe”, categorie extrem de dificilă, sloganul “Să trăiţi bine” merită cu prisosinţă Oscarul. El s-a bucurat şi se bucură în continuare de o popularitate ieşită din comun, dovadă că unii mai aşteaptă şi astăzi ca preşedintele Băsescu să le livreze para mălăiaţă. Nu este chiar atît de uşor să construieşti o minciună, care trebuie să întrunească anumite condiţii şi caracteristici de calitate. La noi, pentru un succes garantat, minciuna trebuie mulată pe introducere, cuprins şi infinit, nu sfîrşit, după cum se practică la alte genuri. Efectul final constă în lăsarea cetăţeanului, alegătorului, mă rog, amărăşteanului, cu ochii în soare fără ochelari de protecţie. Cei care se uită insistent pe cer nu au habar de eclipsele solare. În anii democraţiei, minciuna a cunoscut numeroase transformări, fiind încadrată chiar şi la urna mobilă. La secţiunea animaţie, pentru că ştiţi că minciuna se trage din desenele animate, ar trebui acordat un Oscar leopardului care vopseşte gardul de la Cotroceni. Bineînţeles, pentru maniera în care prestează munca de jos. Lui Băsescu i se conferă Oscarul împotriva corupţiei. Să trăiască!