Acţiunile întreprinse pe plan mondial pentru protejarea stratului de ozon ar trebui să îi permită acestuia să se refacă până în 2050, a anunţat ONU într-un studiu publicat miercuri, care subliniază însă faptul că omenirea trebuie să rezolve urgent problema încălzirii globale. ”Reconstituirea în câteva decenii a stratului de ozon care protejează Terra se află pe calea cea bună, graţie acţiunilor internaţionale concertate, întreprinse contra substanţelor care distrug ozonul”, indică acest raport întocmit de Organizaţia Meteorologică Mondială (OMM) şi de Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP). În consecință, o reuniune a şefilor de state, plasată sub egida ONU, va avea loc pe 23 septembrie, la New York, pentru a încerca mobilizarea tuturor energiilor în favoarea climei.

Realizat de aproape 300 de oameni de ştiinţă din 36 de ţări, raportul subliniază rolul capital jucat de Protocolul de la Montréal, care a permis evitarea a două milioane de cazuri de cancer de piele în fiecare an, până în 2030. Semnat în 1987, Protocolul de la Montréal a permis interzicerea progresivă a clorofluorocarburilor (CFC), substanţe care subţiază stratul de ozon, un scut gazos situat între 20 şi 50 de kilometri altitudine şi care protejează Terra de acţiunea nocivă a radiaţiei solare ultraviolete. Stratul de ozon ar trebui să ajungă la acelaşi nivel pe care îl avea în anii 1980, perioadă care precede subţierea semnificativă a stratului de ozon, înainte de mijlocul secolului, la latitudini medii în Arctica şi, ceva mai târziu, în Antarctica. Deasupra Antarcticii, gaura din stratul de ozon se formează în fiecare an, în primăvară, şi specialiştii se aşteaptă ca ea să continue să se formeze în cea mai mare parte a acestui secol, ţinând cont de faptul că substanţele care distrug ozonul persistă în atmosferă, chiar dacă emisiile de aceste gaze au încetat.

GAZE NOCIVE Deşi acest document de 110 pagini, de fapt un rezumat al studiului, destinat factorilor de decizie, se vrea optimist în ceea ce priveşte refacerea stratului de ozon, sună în acelaşi timp şi ca un fel de avertisment. Raportul subliniază faptul că producţia de tetraclorură de carbon, compus ce alterează stratul de ozon, continuă să crească, deşi substanţa figurează pe lista produselor interzise prin Protocolul de la Montréal. Criticat este şi dioxidul de azot (NO2), precursor al monoxidului de azot (NO), alt gaz ce distruge stratul de ozon, însă acesta nu este vizat de tratat.

Studiul a subliniat mai ales faptul că hidrofluorocarburile (HFC), substanţe utlizate de aproape 30 de ani pentru a le înlocui pe cele care subţiază ozonul, sunt gaze cu un puternic efect de seră, un factor al încălzirii globale. Aceste gaze reprezintă în prezent circa 0,5 gigatone de emisii echivalente de CO2 pe an, care progresează cu un ritm anual de circa 7%. Oamenii de ştiinţă avertizează contra acestei evoluţii. Dacă nu vor fi limitate, aceste emisii vor contribui considerabil la producerea unor schimbări climatice în următoarele decenii. Cercetătorii preconizează, cu scopul de a limita aceste riscuri, înlocuirea combinaţiei actuale de HFC, care are un puternic potenţial de încălzire globală, cu compuşi de înlocuire care au un slab potenţial de încălzire globală sau cu tehnologii de ultimă generaţie şi nepoluante. Folosite în refrigerare, climatizare şi în diverse aplicaţii industriale, HFC fac parte din cele şase mari grupe de gaze cu efect de seră. Acestea rămân mult mai puţin timp în atmosferă decât CO2, însă puterea lor de a stimula încălzirea globală este considerabil mai mare.