De când a plecat cu uşa de la sediul partidului în spate, Păcală ne-a tras clapa peste tot. Cum s-ar spune, ne ţine din păcăleală în păcăleală. Ca să ajungi la o asemenea performanţă, trebuie să fii dotat corespunzător. Nu oricine poate să păcălească o ţară întreagă, vorba aia, într-un hal fără de hal! Şi nu oricum. Ci, precizez, în diverse stadii şi partituri artistice. Ca în cazul celor care te mint privindu-te direct în ochi. Atenţie, ca să vedeţi o dovadă infimă de perfecţiune, fără să clipească. Din câte constat, Păcală este posesorul unui bagaj artistic de invidiat. Trece foarte repede, în funcţie de priorităţile zilei, de la o stare sufletească la alta. Schimbând macazul foarte des, dă din râs în plâns şi invers. Uneori, reacţiile lui te pun pe gânduri. Ba îşi dă demisia în timp record, ba se încaieră cu mogulii de presă, ba se interiorizează în funcţie de starea vremii. Până la el, păcăleala se rezuma de cele mai multe ori la o glumă proastă de 1 aprilie. Câţi dintre noi nu au fost victimele unor ţepe de trei lei! De la Păcală în sus, lucrurile, evident, pe această temă, s-au schimbat fundamental. Păcăleala şi-a depăşit cu mult condiţia socială, lăsând în urmă trecutul ei de farsă idioată. La momentul actual, graţie contribuţiei inestimabile a partidului portocaliu, culoare care îmi aminteşte de vărsatul de vânt, păcăleala a căpătat dimensiunile unui fenomen social. Cu alte cuvinte, actuala putere ne păcăleşte în draci! Ce-i drept, sunt pături ale populaţiei care au devenit dependente de păcălelile lui Păcală.“ Dacă nu sunt păcălit, îmi mărturisea un cetăţean, aprig susţinător al lui Păcală, nu mă simt în largul meu. Nu trăiesc democraţia. E ca şi cum nu m-ar băga nimeni în seamă…” Un altul avea lacrimi în ochi. Spicuiesc din declaraţiile sale de suflet: “E magistral, domnule. Nimănui nu i-au reuşit, până aproape de perfecţiune, dacă mă pot exprima astfel, păcălelile cu tematica axată pe creşterea nivelului nostru de trai. Aşa de bine ne-a păcălit, o spun cu mâna pe inimă, încât, în anumite zile din an, chiar sunt convins că trăiesc mai bine!” Dacă observaţi, păcălelile sunt adânc implementate în viaţa noastră de zi cu zi. Ele vizează un trai mai bun, creşterea salariilor cadrelor didactice, frumoasă păcăleală, consolidarea pensiilor etc. Cu astfel de păcăleli, politicianul a scurtat drumul către alegătorul naiv, făcându-şi cuib în inima lui. Cu timpul, trecând prin cât mai multe faze de acest gen, se leagă o relaţie trainică între păcălitor, ca să-l numim aşa pe mister Păcală, luat ca personaj universal în materie de dus cu preşul, şi cetăţeanul de la bloc. Foarte uşor de manipulat, pentru că ar face orice pentru o jumătate de porc! Chiar dacă nu ţin de foame, păcălelile reprezintă pentru unii dintre noi un fel de hrană spirituală. Sunt personaje de-alde Păcală care au intrat în conştiinţa naţiunii. Ca atare, sunt votate, la o adică, până şi în ciuda Constituţiei. Păzea, trece Păcală universal!