Cu totul remarcabil, Olimpiadele încep prin semnarea unui tratat de pace între regele Elidei, Iphitos, şi cel al Spartei, Licurg, în secolul al VIII-lea înainte de Hristos. Prin convenţie, se consideră că prima ediţie a întrecerilor a avut loc în anul 776 î.d.H. Pactul dintre cei doi regi, înscris pe un disc de bronz, prevedea încetarea oricărei bătălii în timpul jocurilor. Cel ce viola armistiţiul era aspru pedepsit. În 12 secole de olimpism, s-au produs doar patru încălcări ale aşa-numitei - ekehiria (“retragerea mîinilor de pe arme”); spre comparaţie, în epoca modernă, în doar 108 ani, trei ediţii nu s-au disputat din cauza războiului, alte două au fost zguduite de atentate sîngeroase şi încă două au fost boicotate! Se efectua, ca şi astăzi, o selecţie a concurenţilor, evident, după alte criterii. Jocurile erau rezervate grecilor, străinii (consideraţi barbari) n-aveau acces.

Vedete la Olimpia

Olimpiadele antice începeau, de fiecare dată, în prima noapte cu lună plină de după solstiţiul de vară, în luna pe care grecii o numeau Hekatombeon, în perioada, aproximativă, cuprinsă între 11 şi 16 iulie. Pe lîngă coroana din frunze de măslin, acordată pentru prima oară lui Daicles, campion la ediţia a 7-a, din anul 752 î.d.H., învingătorii erau recompensaţi cu sclavi, cai, veşminte, bani. La întoarcerea în cetatea de origine, campionii erau purtaţi într-un car tras de patru cai şi pătrundeau în oraş printr-o spărtură practicată în zidul respectivei cetăţi. Ulterior, campionii primeau pensii, locuri gratuite la spectacole şi, ceea ce era mai important, erau scutiţi de impozite. La Jocurile Olimpice antice au concurat nume ilustre, capete încoronate precum Alexandros din Amynta (rege al Macedoniei), Filip al Macedoniei, Tiberiu, Nero. În calitate de spectatori au fost Socrate (venit pe jos de la Atena), Thales din Milet (a murit chiar în tribună, din cauza unei insolaţii), Chilon (s-a stins şi el, de emoţie, îmbrăţişîndu-şi fiul, campion la pugilat), Pindar (autor a 14 ode numai despre eroii Olimpiei), Herodot, Dion Chrisostomul, sculptorii Praxiteles, Apollonius, Miron (autorul faimoasei statui “Discobolul”), Diogene, Pitagora, Pausanias, Platon sau Plutarh!

În spiritul unei reale democraţii, învingători au devenit mari generali, precum Chilon din Lacedemonia (general al Megarei, triplu campion la stadiu, în ediţiile 29-31), Phayilos din Crotona (s-a acoperit de glorie în marea bătălie de la Salamina, Evalcide (mort la Ephes, în luptele cu perşii) sau Eurybate din Argos, dar şi agricultori (Glaucos din Carystos, campion la pugilat în anul 520 î.d.H.), păstori (Polimnestor din Milet şi Ageus din Argolida) sau... bucătari, aşa cum a fost primul campion olimpic din istorie, Korebos (sau Korekos), învingător care deschide lungul şir al marilor învingători în arena de la poalele munţilor Olimp.