Spitalele din România trăiesc la limita subzistenţei, iar faptul că bolnavii sunt nevoiţi să-şi cumpere medicamente şi materiale sanitare nu mai constituie o noutate pentru nimeni. Trebuie să recunoaştem că sunt şi bolnavi care nu-şi permit achiziţionarea tuturor tratamentelor, unele fiind de mii de euro. Cele mai multe tratamente scumpe trebuie achiziţionate contracronometru, ele fiind salvatoare în cazul unor afecţiuni de viaţă şi de moarte. În condiţiile subfinanţării, spitalele fac eforturi uriaşe. Se alocă mii de euro pentru câteva zile de tratament. Nu de puţine ori, conducerea Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă (SCJU) „Sf. Apostol Andrei” Constanţa a aprobat medicamente extrem de scumpe unor pacienţi ale căror vieţi depindeau de ele. În aceste zile urmează să se aprobe un tratament de aproximativ 4.000 de euro (necesar pentru trei zile) pentru salvarea unui pacient de 58 de ani, diagnosticat în urmă cu trei ani cu miastenia Gravis, o boală autoimună care nu face altceva decât să paralizeze musculatura respiratorie, de deglutiţie, fonatorie. „În miastenie există o reacţie între antigen şi anticorpi care blochează transmiterea impulsului nervos de la neuron la muşchi şi atunci apare o paralizie. Ea este reversibilă la tratamentul specific”, a declarat şeful Clinicii de Neurologie a SCJU, dr. Anca Hâncu. Tratamentul, ce constă, printre altele, şi în administrarea de imunoglobulină umană, costă aproximativ 4.000 de euro. „Am întocmit deja un referat, cu toate explicaţiile, către conducerea spitalului, şi aşteptăm răspunsul”, a spus medicul-şef. Directorul de cercetare al SCJU, dr. Cătălin Grasa, a precizat că cererea va fi aprobată. „De fiecare dată, spitalul a făcut mari eforturi pentru aceste cazuri, extrem de grave”, a spus dr. Grasa.
În prezent, pacientul se află internat în Secţia Anestezie Terapie Intensivă (ATI) a SCJU, unde este intubat pentru că se află în imposibilitatea de a respira spontan. „Se încearcă detubarea, i se fac antibiotice de protecţie, întrucât în această boală apar infecţiile respiratorii severe. Avantajul acestui bolnav este că a ajuns la spital fără aceste infecţii. Singura soluţie este să obţinem imunoglobulină umană, în caz contrar evoluţia poate să fie gravă, până la deces”, a adăugat dr. Hâncu. La rândul său, şeful Secţiei ATI, dr. Victoria Bădărău, a declarat că pacientul este conştient, dar dependent de aparatură. „Precizăm că pacientul se afla sub tratament specific, în ambulator, şi pentru că s-a simţit bine, în ultima perioadă, din proprie iniţiativă, a renunţat la el, fapt care i-a agravat starea de sănătate“, a spus dr. Hâncu. „A ajuns la noi cu tulburări de respiraţie, de deglutiţie, oboseală generalizată”, potrivit medicului-şef al Clinicii de Neurologie. Ea a subliniat că nu sunt foarte multe cazuri cu o evoluţie atât de gravă, cel mult unul-două pe an.