Reprezentanţii mai multor organizaţii şi instituţii din România s-au angajat la întreprinderea tuturor eforturilor pentru implementarea unui pact naţional pentru Sănătate, în contextul gravelor probleme din acest domeniu. „Îngrijoraţi de faptul că populaţia din România are una dintre cele mai defavorabile stări de sănătate din UE, clasându-se pe ultimele locuri la indicatori de sănătate majori precum speranţa de viaţă, mortalitatea evitabilă, mortalitatea infantilă sau incidenţa bolilor infecţioase; ţinând cont de faptul că Sănătatea reprezintă nu doar un drept fundamental, în sine, ci şi o condiţie esenţială pentru dezvoltarea economică a ţării; în acord cu prevederile legislaţiei UE în domeniul sănătăţii şi ţinând cont de responsabilităţile naţionale ce decurg din acestea; dar şi având în vedere faptul că, în ultimii douăzeci de ani, au fost iniţiate demersuri permanente de reformare a sistemului sanitar, niciodată duse până la capăt”, s-a pus problema pactului naţional.

PRINCIPII. Principiile care stau la baza restructurării şi îmbunătăţirii funcţionării sistemului de sănătate din România, potrivit semnatarilor, sunt: echitatea în accesul la serviciile de sănătate de bază; calitatea garantează că serviciile şi îngrijirile oferite asiguraţilor se bazează pe cea mai bună practică şi pe evidenţe şi că îndeplinesc standardele aprobate şi certificate la nivel extern. “Îmbunătăţirea calităţii în sistemul de sănătate se va realiza prin implementarea ghidurilor bazate pe evidenţe internaţional recunoscute, educaţia continuă şi angajamentul instituţiilor medicale şi a profesiilor medicale în acest demers intersectorial în care vor fi implicaţi reprezentanţii profesioniştilor din sectorul sanitar în parteneriat cu cei ce beneficiază de serviciile de sănătate oferite de aceştia. (…). Va fi dezvoltat un sistem informaţional care va avea capacitatea de a asigura feedback prompt profesioniştilor precum şi consumatorilor în ceea ce priveşte calitatea serviciului prestat şi primit”, spun semnatarii. Pe de altă parte, susţin ei, responsabilizarea include responsabilităţi financiare, organizaţionale şi profesionale. “(…) Întărirea şi clarificarea responsabilităţii, precum şi mecanisme de măsurare vor necesita acţiuni pe mai multe fronturi. În plus, astăzi, profesioniştii din domeniul medical funcţionează într-un mediu mult mai solicitant. Ghidurile bazate pe dovezi, standardele profesionale mai înalte, cerinţele tot mai mari ale organizaţiilor din sistemul de sănătate, precum şi aşteptările şi drepturile pacienţilor sunt doar câteva din cerinţele la care profesioniştii din domeniul sanitar vor trebui să răspundă într-un sistem de sănătate modern. În acelaşi timp, responsabilizarea se va extinde la toţi actorii sistemului, de la administratori la pacienţi care vor trebui să conştientizeze atât drepturile pe care le au, dar şi obligaţiile faţă de propria stare de sănătate”, se mai arată în pact. Centrarea sistemului pe cetăţean, astfel încât sistemul de sănătate românesc să devină unul care ajută oamenii să-şi menţină starea de sănătate şi să devină sănătoşi atunci când sunt bolnavi, un sistem în care oamenii să aibă încredere şi care este acolo când este nevoie de el, este un alt obiectiv principal de atins.

ATINGEREA OBIECTIVELOR. Pentru atingerea acestor obiective generale, semnatarii acestui pact sunt de acord cu focalizarea intervenţiilor în principal pe zonele care se referă la finanţarea şi organizarea sistemului, serviciile de asistenţă primară, sectorul spitalicesc, politica medicamentului şi resursele umane, ţinând cont în permanenţă de recomandările din strategia de sănătate adoptată la nivelul UE (care recomandă integrarea Sănătăţii în toate politicile publice, având în vedere caracterul multifactorial şi intersectorial al determinanţilor stării de sănătate). “Dezvoltarea unui sistem de generare şi alocare a resurselor în sănătate bazat pe criterii transparente şi pe evidenţe medicale. Este necesară o creştere continuă şi predictibilă a resurselor financiare alocate Sănătăţii, care să poată duce la recuperarea dezechilibrelor induse de deceniile de subfinanţare anterioare, comparativ cu restul ţărilor membre ale UE. Pe termen mediu, în următorii 4-7 ani, alocaţia pentru Sănătate va ajunge la nivelul 6% din PIB”, se arată în pact. Aceste fonduri vor trebui să facă faţă nevoilor de Sănătate existente şi neacoperite în prezent, nevoilor ce vor apărea ca urmare a îmbătrânirii populaţiei, sporirii cererilor de noi proceduri investigaţionale şi de tratament apărute prin dezvoltarea rapidă a tehnologiei medicale, ca şi nevoilor de investiţii în instituţiile de sănătate.

De asemenea, se mai vorbeşte despre reorganizarea sistemului de sănătate cu descentralizarea organizaţională şi decizională; despre necesitatea sprijinului statului român pentru dezvoltarea unui sector spitalicesc modern, înalt performant, care să fie uşor accesibil cetăţenilor; despre creşterea accesului populaţiei la medicamentele de bază; despre asistenţa primară care trebuie să devină elementul central al sistemului de sănătate şi să permită satisfacerea a 70% - 80% din nevoile legate de serviciile de sănătate; dar şi despre resursele umane, care sunt considerate elementul - cheie pentru buna funcţionare a sistemului de sănătate, în conformitate cu necesităţile populaţiei.

CARACTERISTICI. Semnatarii pactului sunt de acord că, în urma acestor intervenţii, sistemul de sănătate din România va trebui să prezinte minimal următoarele caracteristici: să furnizeze servicii de sănătate integrate, bazate pe relaţii de îngrijire continuă, în care pacientul să primească serviciile medicale de care are nevoie şi în forme variate, la toate nivelurile de asistenţă, 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână, 365 zile pe an; pacienţii vor deveni parteneri în luarea deciziilor, primind informaţiile necesare şi având oportunitatea de a-şi exercita controlul – în măsura dorită – asupra deciziilor de îngrijiri medicale care îi afectează direct, înlocuind modelul existent, de asistat, cu unul de parteneriat pentru sănătate; noua organizare a sistemului va facilita accesul sporit la informaţii relevante al tuturor actorilor din sistemul de sănătate, toate acestea urmând a fi facilitate conform strategiei de informaţii din sănătate; sistemul sanitar va avea o transparenţă crescută, va pune la dispoziţia pacienţilor şi familiilor acestora informaţii care să le permită să ia decizii informate atunci când aleg un furnizor de servicii de sănătate, un spital sau dintre alternativele de tratament; toate deciziile luate în sistem, de la cele de alocare a resurselor la nivel naţional până la cele legate de metodele de diagnostic şi tratament vor fi bazate pe cunoştinţele ştiinţifice cele mai bune, disponibile la acel moment; asigurarea calităţii actelor medicale va deveni un element fundamental al sistemului; siguranţa va fi o caracteristică de bază a sistemului, sistemul de calitate trebuind să ducă la recunoaşterea, prevenirea şi diminuarea erorilor etc.. În final, semnatarii documentului ţin să menţioneze că sunt constienţi de faptul că atingerea întregului potenţial de sănătate nu depinde numai de furnizarea serviciilor medicale, fiind necesar un efort intersectorial, în acord cu strategia UE în domeniul sănătăţii, care recomandă ca perspectiva Sănătăţii să fie avută în vedere de toate politicile publice dezvoltate în UE. De aceea, mulţi alţi factori, şi, consecutiv, mulţi indivizi, grupuri, instituţii publice sau private trebuie să joace un rol în efortul general de a creşte starea de sănătate şi de a atinge potenţialul de sănătate al cetăţenilor din România, în beneficiul întregii societăţi.