Gestul Robertei Anastase, care a numărat voturile din Parlamentul României din doi în doi, mai rău decât cel cu steagurile de la Primărie, este comentat de către colegii săi din PDL ca o faptă de vitejie. În faţa Robertei, cavalerii patriei arată ca nişte fâsâiţi pe caii lor. Episodul voturilor “căpăcite” de Roberta este unul de referinţă în viaţa şi activitatea partidului de guvernământ. Atât din punct de vedere dialectic, cât şi în ceea ce priveşte unitatea de monolit a pedeliştilor în materie de mişmaşuri politice. De la Roberta Anastase încoace, fusta pedelistă a devenit scut de nădejde în faţa contestatarilor de tot felul. Frumuseţile partidului portocaliu, pentru că, nu-i aşa?, ce este frumos îi place şi lui Dumnezeu, sunt împinse către sacrificiul suprem. În vremuri de restrişte şi jale, cum se întâmplă pe la noi, e riscant să dai ochii cu poporul obidit. Chiar preşedintele Băsescu în persoană, care, în ciuda vârstei înaintate, pozează în cel mai iubit fiu de pe mapamond, preferă să stea la adăpost. Manifestările de simpatie de altădată s-au transformat în refrene gen “Ieşi afară…”. Celebrele fuste pedeliste alcătuiesc un zid viu în jurul celor care nu mai îndrăznesc să privească în ochii cetăţeanului simplu, pe care, după ce i-au luat votul mişeleşte, adică pe bază de minciuni, l-au adus în sapă de lemn. Acum, făcând, după o celebră reţetă, pe proştii, se miră de ce oamenii muncii se revoltă! Ca să vezi şi să nu crezi! În stilul său caracteristic, Elena Udrea reproduce, ca şi Emil Boc, tezele de la Cotroceni. Dacă nu am fi trăit vremuri atât de tulburi, cu siguranţă, preşedintele Băsescu ar fi ieşit la înaintare pe tema diversiunilor şi a violenţelor orchestrate, chipurile, de Opoziţie, cu trimitere directă la PSD şi aliaţii săi. Cum poporului i se vede doar negrul din cerul gurii, prezidentul a preferat să se ascundă după fusta Elenei Udrea. Acum, fie vorba între noi, Elena este destul de dârză şi de inspirată pe tema lansării de fumigene. De pildă, referindu-se la mitingul de astăzi, a apăsat vârtos pe pedala instigării la violenţă de către PSD, un subiect abordat de foarte multe ori şi de domnul preşedinte. Cunoaştem textul. Simţind că Roberta Anastase s-a detaşat decisiv în topul luptei de clasă, ministreasa Turismului se lasă sedusă de tot felul de scenarii puse la cale de cei care încearcă prin toate mijloacele să împingă în derizoriu eforturilor tuturor celor care au susţinut moţiunea de cenzură de astăzi. În jurul aceluiaşi brâu de fuste dârze, simbol emblematic al PDL, au stat strâns uniţi toţi cei care s-au jurat că nu vor vota de nicio culoare cu prilejul moţiunii. La momentul cu bile, unul decisiv, şi-au ascuns mâinile sub fusta preferată, prefăcându-se că se încălzesc la foc mocnit. Cercul avocatelor din serviciu s-a lărgit. Nu mă refer la cele cu state vechi, made Sulfina, Plăcintă şi alte tovarăşe bune de gură, ci, în mod deosebit, la doamna Maria Stavrositu. Deunăzi, pe micul ecran, Maria s-a luat în clonţul politic cu madam Mincă, oferindu-ne un spectacol de zile mari. În fapt, am asistat la o dispută inegală, pentru că, firesc, madam Mincă a combătut cu multă dârzenie, profitând din plin de argumentele mai mult decât firave ale cunoscutei “luptătoare” pedeliste. Cu aceleaşi sincere sentimente de admiraţie şi prietenie, îmi permit să-i atrag atenţia doamnei Stavrositu că şi-a făcut din nou rost de o pălărie mult prea mare…