De cînd vocabularul i-a jucat feste, luîndu-l gura pe dinainte, prezidentul vrea să implementeze o nouă formulă de adresare în discuţiile purtate de la om la om - luatul la palme. În ultima vreme, este evidentă dorinţa acestuia de a-i lua pe toţi la palme şi de a le căra şuturi în fund. Practic, formula nu este nouă, ea fiind aplicată cu mult succes de către prezident în partidul său de suflet. După pierderea Capitalei la alegerile locale, ecoul palmelor primite de Boc şi acoliţii săi s-a auzit pînă în cele mai îndepărtate unghere ale patriei. Din cîte spun unii, preşedintele plesneşte vîrtos pe faţă şi pe dos. Deunăzi, a vrut să ia la palme o ziaristă. A considerat însă că dumnealui este mult prea inteligent pentru o astfel de formulare. Drept care, rezumîndu-se la valorile sale personale de atitudine şi comportament, a apucat-o de obrăjori. Evident, ca un părinte dojenitor, care părea a spune “Măi, pişpirică, praf te fac!” În mod normal, în toiul unei conversaţii la nivel înalt, ar fi trebuit să urmeze dosul de labă. În alte situaţii conjuncturale, aflîndu-se faţă în faţă cu un om de afaceri, prezidentul, pe atunci, primar general, a folosit cu măiestrie capul în gură. Sigur, este evidentă schimbarea de atitudine a preşedintelui, care, iată, s-a debarasat de năravul de a-şi impune punctul de vedere cu capul în gură. Dialogul palmelor îl apropie pe preşedinte de ziarist sau de omul politic. În interiorul PD-L, palma este folosită ca doctrină, musai să-ţi intre în cap, şi şutul ca sancţiune premergătoare destituirii. De curînd, s-au luat măsuri pentru creşterea eficienţei şutului în fund. Ca să nu se mai spună că reprezintă un pas înainte, acum, se aplică în spaţii restrînse, unde, din cîte înţeleg, nu este loc de întors. Şutul în fund a devenit apanajul preşedintelui. Pe linie de partid, cel puţin, doar prezidentul este abilitat să ia o astfel de măsură. În teritoriu, şutul în fund se dă cu delegaţie de la Cotroceni. În PD-L, din cîte am constatat, există un nucleu select al celor care duc pe mai departe mesajul de pace al şutului prezidenţial. Mai nou, Elena Udrea a fost aleasă şi ea în acest club. Cei care, după alegerile locale, au fost puşi pe diverse “liste negre” spun că, în locul unui şut fîsîit prin intermediul lui Stolojan, o preferă pe doamna Udrea. Sînt şi şuturi frecţie, extrem de utile în cazul în care Băsescu vrea să ia măsuri care au efectul produs de praful aruncat în ochii opiniei publice. În perioada romantică a Alianţei, se spunea că unde dă preşedintele creşte! Aiurea. Acum, s-a văzut, unde dă preşedintele cu bîta în baltă cresc adversarii săi în sondaje. Nu-i aşa, domnule preşedinte, că îţi vine să te iei singur la palme? În mod normal, o astfel de figură ţine loc de autocritică, numa’ că preşedintele este prea mîndru şi orgolios ca să recunoască senin că a dat cu oiştea-n gard… O să vină însă şi vremea cînd Băsescu o să se ia singur la palme! În PD-L, s-a trecut de la bătaia amicală pe umăr la palma prezidenţială, care ustură rău pe după ceafă, pentru că se vrea a fi o imitaţie a loviturii olteneşti. Spun unii că prezidentul, lăsînd la o parte bunele maniere, pe care, oricum, le-a învăţat papagaliceşte, ar fi vrut să-i tragă cîteva şuturi buldogului, numa’ că, atenţie, ăsta, adică buldogul, l-a apucat de picior! Să vedem care dintre cei doi turbează…