Există destui concetăţeni de-ai noştri care s-au săturat de hazul politicienilor şi de ifosele partidelor. Cei mai mulţi dintre ei sînt dezamăgiţi de ceea ce se întîmplă ori de cîte ori politicul îşi pune amprenta veninoasă pe tot ce mişcă în ţara asta. Marile personaje de pe scena noastră politică au ţinut să ne demonstreze cît de repede se pot dezbrăca de caracter pentru a produce un deranj de mari proporţii la nivel naţional. Cearta, tipic de mahala, dintre Traian Băsescu, tartorul intrigilor politice de tot felul, şi Călin Popescu Tăriceanu începe să-şi arate efectele nefaste asupra economiei naţionale, cu toate consecinţele sociale care decurg de aici. Cît timp instituţiile europene ne avertizau că vin timpuri grele şi că este momentul să strîngem cureaua, prin măsuri anticriză concrete şi nu cu planuri de urgenţă făcute pe genunchi, mai marii ţării erau preocupaţi să-şi tragă cît mai multe capete în gură! În loc să se consulte la timp cu primul ministru, preşedintele Băsescu pîndea momentul prielnic pentru a-i arunca peste bord pe cei 322 de parlamentari care au votat, legal şi pe bună dreptate, suspendarea sa din funcţie. În cei patru ani care s-au scurs de la ultimele alegeri generale, a fost un haos total şi o debandadă de nedescris, care au amplificat scîrba de partide în rîndurile maselor sătule pînă în gît de atîta circ politic. După ce s-au certat ca la uşa cortului, PD-L şi PNL sînt gata să-şi dea mîna din nou într-o alianţă mult mai străvezie decît prima. Nu ar fi primul lor compromis. Băsescu şi Tăriceanu au ajuns, în fine, la consens! Cînd? În ceasul al 13-lea, cînd, aşa cum spune românul din popor, scroafa e deja moartă în gojder! Nu este greu să ne imaginăm cum preşedintele şi premierul, zgîlţîiţi bine de frigurile generate de teama de a nu pierde puterea, se bagă unul în altul ca doi piţigoi. Băi, Căline, e groasă rău de tot! Atît de groasă încît mai bine cu Călin reales la un nou congres, că se poartă şi în ziua de astăzi, decît pe tuşă! PD-L a fost primul partid din tandemul Alianţei DA care a dat semne de teamă şi slăbiciune. A umblat consistent la doctrină pentru a putea fi mai maleabil în cazul unor alianţe sau înţelegeri politice. În acest context, a renunţat la “interdicţia” de a colabora cu PSD. Mai mult decît atît, a coborît pînă în subsolul PRM, ca să facă schimb de murături cu Vadim! După toată această circotecă de doi lei, zilele trecute, buldogul Blaga, eliberat din lesă, s-a luminat la faţă la gîndul că, în ecuaţia formării noului Guvern, mult mai apropiată de realitate este o combinaţie cu partidul pe care dumnealor îl înjură pe toate drumurile, cu PSD! Înţeleg că, în ciuda sondajelor de Crăciun cu care se laudă dumnealor, partidul jucărie al domnului Băsescu nu stă chiar pe roze. La Constanţa, candidaţii portocalii stau cuminţei la cutie. Cu excepţia lui Gigi Chiru, care ţipă de fiecare dată cînd este călcat pe bombeuri de cîte un pieton distrat, pînă acum, nu a ieşit nicio voce în evidenţă. În general, temele abordate sînt fîsîite şi nu sînt credibile, pentru că nu se potrivesc cu cei care le prezintă. Într-un moment în care nu-şi mai aduce aminte dacă a fost sau nu la PSD, doamna Paloma Petrescu ne prezintă o strategie pentru educaţie, ca o continuare pesemne a strategiilor încorporate în sloganul “Să trăiţi bine”! Ar fi fost mai convingătoare cu cîteva repere privind contribuţia domniei sale la dezvoltarea şi modernizarea învăţămîntului constănţean. De cînd Mircea Banias şi-a trecut în programul său capitolul marxist cu creşterea nivelului de trai al navigatorilor, deputatul Laurenţiu Mironescu a rămas fără obiectul muncii. Ca să nu îngheţe pe afară cu vorbele, s-a agăţat şi domnia sa de fusta Palomei Petrescu cu educaţia. Îmi pare rău, dar, de această dată, mai ales cînd zîmbeşte, subiectul nu se potriveşte chiar deloc cu frizura sa ştrengărească… Zanfir Iorguş “năşeşte” de zor fiecare vlăstar care îi apare în cale. Poate că l-au stimulat afişele cu chipul său care au împînzit pereţii unui obiectiv strategic din localitatea Moşneni. Pentru Mircea Iustian, a început şcoala. Stă cuminte în băncuţa lui. Să nu-i fi spus oare nimeni că votul uninominal nu are nicio legătură cu algoritmul politic izvorît din încrengătura dintre democraţi şi semiliberalii lui Stolojan? Plecat pe urmele lui Stelian Duţu, mentorul său de altădată, Titi Chirilă patinează într-o campanie mediocră. Domnul Zenol mai candidează?