Fost senator, domnul Viorel Marian Pană a intrat în conştiinţa urbei prin demonstraţiile cu chifteaua şi gamela făcute ziariştilor. Doar mirosul de chiftele, atît a mai rămas în urma acestui luptător destoinic pentru dreptate, brav traseist politic! Mocangiii îi duc dorul. Domnul Pană era maestru desăvîrşit al politichiei cu chifteaua şi polonicul la vedere. Dînsul are meritul de a fi adus ciorba moca la rang de discurs electoral. Grătarul cu mici reprezenta platforma sa lejeră, cunoscut fiind faptul că, la noi, serbările cîmpeneşti sînt veritabile rampe de lansare în politică. După o vreme, Pană s-a stins precum flacăra olimpică la Paris! Acum, cu surprindere, aud că a reintrat în politică! Nu ştiam eu de unde vine damful persistent de usturoi rîvnit de tocătura specifică amestecurilor din politichia noastră autohtonă! După ce s-a plimbat prin mai multe partide, Pană s-a înscris la… conservator, convins fiind pesemne că are ureche muzicală. Poate că visează să ajungă omul orchestră! Poţi să fii afon în politică, la conservatori contează, bag de seamă, doar urechea! Adică, vreau să spun, e suficient să faci politică după ureche… Nici nu şi-a însuşit bine primele octave predate de conservatorul peremist Mincă, singurul lider politic cu lenjerie intimă cu diamante, că Pană s-a şi repezit la “foncţii”! Ba se vrea primar de Constanţa, ba se visează în fruntea Consiliului Judeţean! Mă rog, e treaba conservatorilor dacă plusează totul în alegeri pe o “mînă moartă”! În definitiv, nu sînt singurii. În lipsă de cadre, şi alte partide apelează la reîncarnarea unor politicieni plecaţi de multă vreme, din punct de vedere politic, în lumea celor drepţi! Asistăm la slujbe simandicoase pentru aducerea printre cei vii a unor politicieni expiraţi. Dăm nas în nas cu personaje pe care le-am uitat şi despre care nu am mai auzit nimic! În felul acesta, chifteaua este reactivată ca mijloc de convingere electorală a maselor flămînde şi pofticioase. Conservatorii aruncă în luptă vechi muzicanţi ai politichiei noastre şi clişee prăfuite. Cunosc partiturile candidaţilor săi gen domnul Pană. Sînt curios să aud promisiunile şi ofertele sale electorale cu care vrea să ne facă, după un şablon depăşit, capul mare. Poate că domnul Pană mizează pe practica sa democrată şi pe experienţa nocturnă acumulată în PSD, cînd a făcut cunoştinţă cu zgura… Conservatorul era ceea ce îi lipsea din cartea de muncă de politician trecut prin mai toate partidele. Oare mai e loc pentru ştampile şi noi adeziuni? Domnul Pană are şarmul său. Promite frumos, suav şi dulce. Se achită cu onoare de datorii. Vorbitul pe nas va fi înlocuit cu cîntatul prin aceleaşi mijloace. Conservatorul lui Mincă racolează trombonişti talentaţi ai politichiei. Fiecare suflă în instrumente după note personale şi se dirijează după cum îl duce capul. E, cum s-ar spune, ca la balamuc. Conservatorii îşi acordează sculele şi instrumentele. Degeaba. Se intonează fals marşul promisiunilor şi al chiftelarilor de pretutindeni. Conservatorii şi alţii ca ei apelează la improvizaţii hilare de conjunctură. Comerţul cu castraveţi la grădinar este promovat pe scară largă. Pană îşi încearcă din nou norocul cu chifteaua. Apar diverşi politicieni cîrpiţi, chipurile, în fund. Nu au programe viabile, motiv pentru care rămîn nişte anonimi, dar tînjesc după putere!