Nu aceasta este principala temă a editorialului de astăzi, dar întâmplarea cu pricina, comentată de toată lumea, m-a amuzat copios, astfel încât am vrut să profit în titlu de ocazia ironică ce mi s-a oferit. Nu ştiu şi nu am nici suficient spaţiu în această rubrică pentru a analiza de ce românii, în general, iar politicienii autohtoni, în mod special, au vocaţia derizoriului şi lasă impresia că nu se lecuiesc de ea în veci!?!

Consiliul Naţional PSD a fost o întrunire serioasă şi cu discursuri interesante, însă a eşuat într-un final balcanic, nedrept faţă de miza politică a întâlnirii, final ce a permis presei să facă mai mult băşcălie decât comentariile serioase pe care le merita evenimentul. Primele impresii fugare pe care vreau să le consemnez sunt sinceritatea cu adevărat impresionantă a lui Mircea Geoană, sentimentul că aşa zisul tandem Mitrea - Diaconescu nu prea funcţionează şi senzaţia pe care mi-a lăsat-o Adrian Năstase, anume că ultimul intrat în cursa pentru şefia partidului pare cel mai serios şi cu şanse foarte mari de a câştiga funcţia de preşedinte al PSD.

Însă cel mai important lucru mi s-a părut explicaţia pe care Năstase a dat-o în aceeaşi seară, la un post de televiziune. Cele câteva idei enunţate tranşant de fostul lider al partidului sunt cheia viziunii sale politice. În primul rând, el a întrebat, retoric: oare nu mai există o „clasă muncitoare” în România, în sensul adevărat al cuvântului, din apărarea intereselor căreia PSD-ul să-şi facă un proiect autentic de stânga, pe termen lung, sau avem de-a face doar cu o masă sindicală de manevră, fragmentată politic?! În al doilea rând, Năstase a mărturisit, spre uimirea mea, că se simte acum mai aproape de mentalitatea lui Corneliu Coposu, adică el consideră că influenţa într-un partid a devenit mai preţioasă decât puterea în sine, dovadă cazul actual al lui Ion Iliescu, de pildă! Altfel spus, el nu mai este interesat nici de funcţia de şef al statului, nici de alte onoruri publice. O asemenea poziţie arată că a intrat în cursă candidatul cel mai greu, cel care ar putea schimba faţa social-democraţiei noastre…

Cât despre Pandele, „Vanghele” şi WC-ul buclucaş, asemenea istorii de coloratură nu ajută câtuşi de puţin demersul extrem de serios şi grav pe care îl încearcă Adrian Năstase! Noroc că astfel de întâmplări se uită repede şi în prim plan rămân ideile politice care vor conta cu adevărat.