AŞTEPTARE ÎNCORDATĂ După numai două zile de conclav a fost ales succesorul Papei Benedict al XVI-lea. Mii de oameni au lăsat liberă emoţia la Roma, după fumul alb care a anunţat, aseară, alegerea noului Papă. Toate clopotele din Vatican şi din toate bisericile din capitala Italiei au început să bată. Câteva mii de persoane au sosit la Vatican din toate colţurile lumii şi au îndurat frigul şi ploaia. Pentru credincioşi s-au montat patru mari ecrane instalate în cea mai faimoasă piaţă din lume. Turiştii italieni sau străini au adus în piaţă numeroase steaguri. Pe lângă tricolorul României, s-au putut observa steagurile purtate de credincioşi din Argentina, Polonia, Brazilia, Spania şi SUA. Principalele posturi de televiziune din Italia susţin că Papa emerit Benedict al XVI-lea a urmărit, la rândul său, cu atenţie, emoţie şi interes desfăşurarea conclavului, la televizor, din reşedinţa de vară a suveranilor pontifi, la Castel Gandolfo, la 30 de kilometri de Roma, unde s-a retras timp de două luni, după renunţarea oficială la pontificat, pe 28 februarie.

Fiecare moment până la rostirea numelui noului Papă a fost trăit cu intensitate maximă în Piaţa Sfântul Petru. Intrarea gărzii elveţiene în piaţă, semn al supunerii faţă de Suveranul Pontif, a fost salutată cu urale şi aplauze de credincioşi. A urmat şi o unitate a armatei italiene, de asemenea primită cu entuziasm. S-a intonat imnul Italiei şi ritualul a fost încheiat cu proclamarea în faţa mulţimii a numelui noului Suveran Pontif, de la balconul Bazilicii Sfântul Petru, de către cardinalul protodiacon, după pronunţarea celebrei formule latine Habemus Papam. Majoritatea de 77 de cardinali din cei 115 electori l-au ales pe cardinalul argentinian Jorge Mario Bergolio, în vârstă de 76 de ani, arhiepiscop de Buenos Aires. Acesta a ales numele Francisc l în onoarea Sfântului Francisc de Assisi. ”A părut că fraţii mei cardinali au mers până la capătul Pământului ca să găsească un nou Papă. Va mulţumesc pentru primirea călduroasă. În primul rând aş vrea să îl binecuvântez pe Papa emerit Benedict al XVI-lea”, au fost primele cuvinte ale Papei, care a rostit apoi rugăciunile Tatăl Nostru şi Ave Maria. Provine din rândurile iezuiţilor şi este un ecologist convins.

PAPĂ REFORMATOR Alegerea sa a fost surprinzătoare, pentru că s-a realizat după numai patru scrutinuri. Jorge Mario Bergolio este unul dintre cei cinci copii ai unui emigrant italian, muncitor la calea ferată. A avut o copilărie modestă şi s-a distins prin înclinaţia spre învăţătură. La 22 de ani a intrat în Ordinul Iezuiţilor, apoi s-a licenţiat în Filosofie şi mai târziu a activat ca profesor de Literatură şi Psihologie la Santa Fe şi la Buenos Aires. A devenit preot oficiant şi a impresionat cu abilităţile sale de lider. Din 1998 a devenit arhiepiscop de Buenos Aires, fiind considerat de credincioşi foarte modest şi apropiat de oameni. Este un reprezentant al taberei reformiştilor, adresând teologilor un apel să nu se mai opună avortului şi eutanasiei. Totodată s-a declarat pentru respectarea fiecărui individ în parte, indiferent de orientarea sexuală. A fost printre primii înalţi prelaţi care a vizitat un spital unde a spălat şi sărutat picioarele a 12 bolnavi de SIDA.

Alegerea destul de rapidă a noului Papă nu poate fi interpretată decât ca semn al unităţii dintre cardinali care sunt conştienţi că Biserica trebuie să treacă prin ample schimbări. Şi nici nu trebuie să cădem victime catrenelor lui Nostradamus, dar, mai ales, profeţiilor Sf. Malachia, care a trăit în secolul al XII-lea, potrivit căruia succesorul lui Benedict al XVI-lea, al 266-lea Suveran Pontif, va fi ultimul, după care ar urma... sfârşitul lumii.

SEMNAL CĂTRE CREDINCIOŞI Celebrul fum ce iese de pe coşul Capelei Sixtine şi care semnalează, când este alb, că Biserica Romano-Catolică are un nou Papă, iar când este negru că votul nu a ajuns la un rezultat în acest sens, nu este produs doar de buletinele de vot arse. ”Utilizăm cartuşe fumigene”, a dezvăluit secretul Paolo Sagretti, care s-a ocupat de instalarea sistemului de distrugere a buletinelor de vot în Capela Sixtină. La stânga intrării au fost instalate două sobe, una pentru arderea buletinelor de vot, iar în cealaltă sunt introduse produse chimice pentru producerea fumului. Cele două dispozitive sunt legate într-un circuit comun, cu evacuare desupra acoperişului Capelei. Acest mod, considerat arhaic, de informare a lumii că Biserica Romano-Catolică are un nou Papă este, în continuare, primul semnal către lumea exterioară, deşi, uneori, sunt trase şi clopotele Bazilicii Sfântul Petru, însă cu o uşoară întârziere. Iniţial, fumul alb era obţinut adăugând paie umede peste buletinele de vot arse, în timp ce fumul negru era obţinut prin adăugarea unui fel de gudron.

După mai multe episoade în care fumul gri i-a indus în eroare pe credincioşi, Vaticanul a introdus, în 2005, acest nou sistem, considerat drept cel mai fiabil. Însă şi la alegerea lui Joseph Ratzinger, pe 19 aprilie 2005, fumul care a ieşit a fost gri. Pentru a obţine fumul negru, Vaticanul utilizează un amestec de perclorat de potasiu, antracen şi sulf, în timp ce fumul alb este produs cu un amestec de clorat de potasiu, lactoză şi colofoniu. Un panou de control electronic permite alegerea unuia dintre cei doi produşi, iar acesta este introdus în sobă în acelaşi timp cu buletinele de votare.

NUME GREU DE ALES Următorul Papă a putut, potrivit tradiţiei, să îşi aleagă numele pe care îl va purta în perioada pontificatului său, numele unui predecesor sau unui sfânt fiind opţiunile care i se vor oferi celui de-al 266-lea Suveran Pontif din istorie. Regula stabileşte ca succesorul Apostolului Petru pe tronul Bisericii să îşi aleagă numele imediat ce a fost ales de către cardinalii reuniţi în Conclav. Papa Ioan Paul I, ales în anul 1978, dar al cărui pontificat nu a durat decât 33 de zile, este primul care a ales să poarte două prenume, o asemenea dublare de nume a fost fără precedent în istoria papalităţii, dorind astfel să-şi exprime gratitudinea şi ataşamentul faţă de moştenirea lăsată Bisericii de către foştii Suverani Pontifi Ioan al XXIII-lea şi Paul al VI-lea. Ioan Paul al II-lea, care l-a succedat în octombrie 1978, şi-a explicat alegerea în prima enciclică ”Redemptor hominis / Răscumpărarea omului”, din 4 martie 1979, prin voinţa de a se înscrie simbolic în linia celor mai apropiaţi predecesori. În ceea ce-l priveşte pe Joseph Ratzinger, acesta a ales numele de Benedict al XVI-lea referindu-se la Benedict al XV-lea, Papa Păcii în cursul Primului Război Mondial.

MAI MULTE OPŢIUNI Succesorul său a avut mai multe posibilităţi pentru a-şi alege numele pe care îl va purta pe parcusul pontificatului. Astfel, putea opta pentru o formă latinizată a propriului nume de familie, să aleagă numele unui Papă precedent, la care va adăuga propriul număr sau să reţină numele unui sfânt. Numele se mai poate determina în funcţie de semnificaţie, cum ar fi Pius (pios) sau Inocenţiu. Şi consideraţii personale pot fi luate în calcul, aşa cum a fost cazul Papei Ioan al XXII-lea, care şi-a ales numele referindu-se la propriul tată. Iniţial, papii păstrau de obicei numele lor de botez şi aceasta a durat până la sfârşitul primului mileniu. Cutuma s-a schimbat în 996, atunci când Grigore al V-lea şi-a abandonat numele de botez, Bruno. 131 din cei 133 de succesori au procedat la fel, inclusiv Ioan Paul al II-lea. Înainte de secolul al X-lea, numai şase papi şi-au schimbat numele din diverse motive. Prima excepţie a fost Ioan al II-lea, în 533. Botezat Mercurie, el nu a mai dorit să poarte numele unui zeu păgân. De la Simon Petru, primul Papă mort în martiriu în anul 64 după Hristos, niciun Papă nu a îndrăznit să adopte numele Petru. Sixt este primul nume care a fost ales în mod repetat începând din 257, odată cu Papa Sixt al II-lea. De atunci, numele cel mai frecvent adoptate sunt Ioan (21), Grigore (16), Clement şi Benedict (15), Leon şi Inocenţiu (13) şi Pius (12). Acest calcul nu ţine cont de antipapi, adică papii aleşi în mod controversat, precum Papa Ioan al XXIII-lea, în 1410, şi denotă câteva anomalii. Astfel, sunt excluşi Benedict al IX-lea (care a fost Papă de trei ori, în perioada 1032-1048), Benedict al XI-lea (1303) şi Papa Ioan al XX-lea care nu a existat.

DESPĂGUBIRI PENTRU VICTIME Noul Papă nu va avea prea mult timp să se bucure de numire şi va intra abrupt în rezolvarea problemelor care au ştirbit reputaţia Bisericii. Arhiepiscopul din Los Angeles a acceptat să plătească zece milioane de dolari unui număr de patru bărbaţi care afirmau că au fost agresaţi sexual de un fost preot, în anii \'70. Acordul a fost încheiat între avocaţii celor patru bărbaţi, preot şi cardinalul din Los Angeles, Roger Mahony, la începutul lui martie. Cardinalul Mahony participă, în prezent, la conclavul de la Roma, în pofida protestelor victimelor care îl acuză că a muşamalizat cazuri implicând preoţi pedofili. Divulgarea, luna trecută, de către arhiepiscopul din Los Angeles a unui dosar implicând peste 100 de preoţi acuzaţi de comiterea unor abuzuri sexuale a accelerat încheierea acestui acord, potrivit unuia dintre avocaţi. Conform unor documente judiciare, preotul acuzat, Michael Baker, a agresat sexual tinerele victime în mai multe rânduri, în anii \'70.

Victimele îl acuză pe Roger Mahony, care era, la vremea respectivă, arhiepiscop, că i-a permis lui Michael Baker să îşi continue activităţile ca preot, în pofida faptului că a mărturisit în 1986 că a comis abuzuri asupra unor minori, în trecut. Preotul a fost condamnat la zece ani de închisoare în decembrie 2007, după ce a pledat vinovat pentru 12 capete de acuzare într-un caz implicând două victime. A fost eliberat în octombrie 2011. O asociaţie americană a victimelor unor preoţi pedofili, SNAP (Survivors Network of those Abused by Priests), a salutat acest acord, subliniind totodată că „nicio sumă de bani nu poate restaura încrederea distrusă şi copilăria furată victimelor”. Roger Mahony s-a pensionat în 2011, iar succesorul său, arhiepiscopul Jose Gomez, i-a retras atribuţiile în luna ianuarie, deoarece nu a gestionat în mod corect plângeri depuse împotriva câtorva zeci de preoţi.