La Vatican ajung în medie, în fiecare zi, 2.000 de scrisori trimise din toate colţurile lumii, adresate Papei Francisc, pentru a-i cere ajutorul sau a fi încurajaţi. Directorul adjunct al biroului de presă al Vaticanului, Ciro Benedetti, a precizat că mulţi credincioşi care vin în sălile de presă lasă scrisori pentru Papă. El a precizat că majoritatea celor care îi scriu Papei argentinian sunt persoane care trec prin greutăţi şi cer ajutor, nu doar material pentru a depăşi dificultăţile crizei economice, ci mai ales un sprijin moral, pentru a putea merge înainte. Papa Francisc primeşte însă şi scrisori de felicitare sau de urări cu prilejul sărbătorilor religioase. „Aproape toţi îşi notează numărul de telefon, în speranţa ca Papa să-i sune”, a declarat Ciro Benedetti, care a dezvăluit că Papa îi sună la telefon pe mulţi dintre cei care îi cer ajutorul.

ÎNDURERAT Papa emerit Benedict al XVI-lea, în scrisoarea sa către un matematician, a reafirmat că este profund îndurerat de abuzurile asupra minorilor comise în Biserică, subliniind că nu le-a ascuns niciodată. Această scrisoare, ale cărei fragmente au fost publicate ieri în cotidianul „La Repubblica”, este adresată matematicianului anticlerical Piergorgio Odifreddi, ca răspuns la o carte pe care a scris-o acesta, „Caro papa, ti scrivo” (Dragă Papă, eu îţi scriu). Prin această lucrare este criticată principala carte a lui Benedict al XVI-lea, „Iisus din Nazaret”. Joseph Ratzinger, în perioada pontificatului său (2005 - februarie 2013), s-a confruntat cu un mare scandal legat de pedofilie, împotriva căruia a decretat toleranţă zero. „Dacă nu este îngăduit să păstreze tăcerea despre răul din Biserică, atunci trebuie să spunem şi despre urmele luminoase de bunătate şi puritate lăsate de credinţa creştină de-a lungul secolelor. Faptul că, potrivit cercetătorilor şi sociologilor, procentajul preoţilor responsabili de aceste crime este similar celui specific altor categorii profesionale echivalente nu este motiv de mângâiere”, a declarat Joseph Ratzinger, adăugând totuşi că „această deviere nu trebuie prezentată ostentativ, de parcă ar fi vorba de un rău specific catolicismului”.