Anul 2014 a reprezentat un paradox pentru economia românească, pentru că, deși România a îndeplinit, pentru prima dată în 25 de ani, toți cei cinci indicatori nominali pentru adoptarea monedei unice europene, populația și o bună parte a economiei nu percep beneficiile acestei macrostabilizări, susține consilierul guvernatorului Băncii Naționale a României, Adrian Vasilescu. Într-un interviu acordat Agerpres, el a amintit de perioada în care România a obținut performanțe notabile în toate domeniile, respectiv a doua jumătate a secolului XIX și prima jumătate a secolului XX, perioadă care demonstrează că nu ereditatea românilor este de vină pentru slaba performanță economică din prezent, ci conjunctura internațională, dar și slaba noastră educație, inclusiv economică, în ceea ce privește asumarea provocărilor.

Întrebat de ce crede că în acea perioadă s-a putut face performanță și acum nu se poate, Adrian Vasilescu a răspuns: „Mulți ar fi tentați să facă trimitere la lunga domnie a lui Carol I. Sigur, l-am avut atunci pe Carol I și rolul său în dezvoltarea și modernizarea țării a fost uriaș. Dar, totodată, a acționat atunci, unitar, o elită care s-a pregătit în vestul Europei și a venit aici hotărâtă să schimbe țara. Priviți palatele Bucureștilor, cele ridicate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, începând cu Banca Națională, și veți înțelege cât de puternică era atunci vocația pentru lucrul bine făcut. De la lustruitorii de ghete, din Gara de Nord, până la constructorii podului de peste Dunăre, de la Cernavodă. În perioada interbelică, după criza din 1929 - '33, România a relansat economia. România interbelică a ridicat foarte multe valori, în toate domeniile: literatură, fizică, istorie. Mai ales în matematică. A ridicat valori ce au făcut ca, la începutul anilor '60, școala românească de matematică să ocupe unul dintre primele locuri în lume. S-au ridicat totodată mari economiști. După ce s-a terminat războiul, în timpul regimului comunist, pe care puțini români l-au dorit, multe dintre aceste valori au fost aruncate în închisori sau anihilate prin izolare. Au suferit ei și a suferit țara. Sigur, nedreptăți au fost și înainte de regimul comunist. Dar de altă natură. Și mult mai rare. Semnificativ în acest sens este cazul marelui economist român Georgescu-Roengen. Era atât de mare încât a fost scos din țară, cu un vapor turcesc, și ajutat să ajungă în America, unde îl aștepta o echipă de corifei ai economiei americane, condusă de Samuelson (economistul american Paul Samuelson - n.r.), care la un moment dat, într-o conferință, îi spunea „prietenul meu Georgescu-Roengen”. La noi însă, în timpul războiului, când el era director în Ministerul Finanțelor, apăruse un dezechilibru în balanța de export/import între noi și Germania. Și, ca orice economist care se respectă și care are o judecată corectă, din dorința de a restabili echilibrul balanței, a încercat să reducă din importuri. A gândit normal - e război, în toată lumea oamenii strâng cureaua, în toată lumea se trăiește rău, ce s-ar putea tăia? Și primul capitol amputat a fost „ciorapi de mătase pentru dame”. Ei bine, doamnele din înalta societate din București, aflând asta, și-au folosit influența și nu s-au lăsat până când marele economist a fost dat afară din funcția de director în Ministerul Finanțelor. E un caz, mai sunt și altele, dar regula era promovarea valorilor“.