Scandalul iscat de dezvăluirile premierului legate de modul iresponsabil în care sunt cheltuite fondurile europene venite prin POS DRU - în domeniul resurselor umane - va avea consecinţe încă greu de evaluat.

Şi aici nu mă refer doar la cele mai dure - ce vor veni din partea Comisiei Europene, care ne va sista finanţările, urmând să pierdem numai din fondurile anului viitor peste un miliard de euro - ci la acelea care vor rezulta din analiza detaliată a modului în care s-au derulat aceste programe în ultimii ani. Pe fondurile programului operaţional sectorial de dezvoltare a resurselor umane a fost până acum cea mai mare bătălie. Pentru simplul motiv că acesta nu impunea nişte clauze şi nişte rezultate foarte concrete. Modul în care a fost gândit acest program avea în vedere un mediu social şi cultural normal, în care formarea personalului era o necesitate, nu o formalitate. La noi, ca de obicei, a fost invers. Majoritatea deţinătorilor de programe au căutat portiţele prin care s-au putut strecura pentru a deturna sau pentru a cheltui în folos propriu fondurile. Cu alte cuvinte, cam zece la sută din bani se duceau pe aşa-zisa pregătire, din care rezultau diplome sau certificate fără o utilitate practică, în timp ce 90% se cheltuia pe lefuri exorbitante, pe mijloace de transport de lux şi protocol sau pe alte artificii. Cred că pot fi numărate pe degete programele care au acţionat firesc şi corect, creând în acelaşi timp personal şi un sistem de lucru compatibile cu cele din Uniunea Europeană. Aş mai spune însă că aceste abuzuri n-ar fi fost posibile - cel puţin nu la acest nivel - dacă organismele de control ar fi acţionat în mod responsabil şi ar fi blocat din start tentativele de fraudă. Acestea însă s-au rezumat la o acţiune formală, pur birocratică, care n-a făcut altceva decât să-i blocheze pe cei care au încercat să opereze corect.

Pentru aceste stări de lucruri, premierul Ponta îi acuză în bloc pe foştii miniştri ai Muncii. Cu siguranţă că ei poartă principala responsabilitate - Botiş, de pildă, a fost chiar el unul dintre cei care au folosit incorect astfel de fonduri, fiind nevoit să demisioneze - dar nu ar trebui omis un aspect. Şi anume că aria beneficiarilor a fost mult mai largă decât ne închipuim şi că aceasta a depăşit sistematic graniţele unui singur partid. Avem de-a face cu un abuz transpartinic, iar o listă exhaustivă - dată publicităţii - ne-ar oferi o imagine mai completă asupra complexităţii responsabilităţilor faţă de noua criză în care România intră cu acest prilej.

Cu siguranţă însă că probleme sunt şi cu celelalte programe sectoriale şi nu puţine. Ele relevă însă paradoxul fondurilor europene: nu numai că nu suntem capabili să le accesăm, prin realizarea de proiecte viabile, dar şi atunci când reuşim, o facem într-un mod care se întoarce împotriva noastră. De unde rezultă o pierdere dublă…