Inima Părintelui arhimandrit Arsenie Papacioc, duhovnicul Mănăstirii „Sfânta Maria” din Techirghiol, a încetat ieri să mai bată. Una dintre cele mai importante şi îndrăgite personalităţi ale ortodoxiei româneşti din acest veac, „duhovnicul de la malul mării” cum era denumit, ar fi împlinit venerabila vârstă de 97 de ani pe data de 15 august. Sufletul său s-a ridicat la Domnul în sânul obştii monahale căreia i-a fost îndrumător timp de 35 de ani. Un sobor de preoţi condus de IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, s-a rugat ieri pentru odihna şi mântuirea sufletului său, iar trupul neînsufleţit al călugărului a fost depus la biserica mănăstirii. Vestea tristă s-a răspândit imediat astfel că, până sâmbătă, când, în acelaşi loc, va avea loc înmormântarea, sunt aşteptaţi să participe la funeralii numeroşi credincioşi şi personalităţi atât din ţară cât şi din străinătate. Tuturor le vor lipsi ochii săi blânzi în care ardea permanent flacăra iubirii pentru Hristos şi cuvintele cu care reuşea să dea viaţă sufletelor însetate de Adevăr. „Părintele Arsenie a fost un părinte unicat prin modul său de a trăi: a fost un om al ordinii personale prin credinţă şi prin rugăciune. Un mare duhovnic, dar nu aspru. Viaţa lui a fost o candelă aprinsă tot timpul cu aceeaşi intensitate. Creştinii îi cereau sfatul şi îi mulţumeau pentru împlinirea rugăciunilor. Plecarea sa este un mare gol. Nădăjduim să se roage în ceruri pentru noi şi să fie alături de mari duhovnici precum Părintele Ilie Cleopa, Teofil Pârâian, Arsenie Boca. Ne rugăm să-l primească Domnul, căci, primindu-l pe el, ne primeşte şi pe noi, cu rugăciunile noastre. Rămâne un luceafăr al Dobrogei, un luminător al acestui ţinut. Rămânând trupul său la mănăstire, avem o mare mângâiere pentru că aici vom simţi sufletul, sfaturile, rugăciunile şi slujirea părintelui”, a declarat IPS Teodosie.

„LUPTAŢI PENTRU ORTODOXIE, ESTE SINGURA CREDINŢĂ MÂNTUITOARE!”. Arsenie Papacioc s-a stins în braţele nepotului său care i-a urmat paşii pe scara desăvârşirii monahale: protosinghelul Dimitrie Papacioc, de la Mănăstirea Cârţişoara, judeţul Sibiu. Purtând în priviri seninătatea insuflată de trăirea în duh, povesteşte: „Este fratele tatălui meu. Am crescut sub harul său. Astăzi a rânduit Dumnezeu să vin şi să fie ultimele clipe în care ne-am luat la revedere. Nu putea să vorbească, am comunicat în tăcere... Mi-a murit în braţe. A fost tatăl care ne-a crescut şi ne-a dat viaţă. L-am întrebat cu puţină vreme înainte cu ce gând pleacă dincolo. Mi-a dat un răspuns care ne-a impresionat, dar ne-a şi înfricoşat pe toţi: „Mă duc cu o mare nădejde şi cu o mare frică. Teamă pentru că nu am lucrat în viaţă după câte mi-a descoperit Dumnezeu”. Vă daţi seama, dacă un om ca el se duce cu frică la judecată, ce să mai spunem noi? Florile care le aşezăm pe sicriul lui au vrut să fie o mărturisire vie a exemplului său. Îmi spunea „să nu plângi la moartea mea. Să luptaţi cu toate energiile să vă mântuiţi. Dumnezeu vă ajută, dar să vadă că aveţi această năzuinţă sfântă. Nu leneviţi închipuindu-vă o mântuire nelucrată”. Referitor la energia din care îşi alimenta credinţa, protosinghelul declară că Părintele Papacioc avea o relaţie permanentă cu Dumnezeu: „Mesajul său a fost întotdeauna de iubire şi încredere. Spunea pretutindeni: „Luptaţi pentru ortodoxie, este singura credinţă mântuitoare”, în contextul în care ecumenismul s-a infiltrat şi prin biserica noastră. Este un reper al ortodoxiei trăite în esenţa ei, în călugărie!”

Părintele Arsenie s-a născut în data de 15 august 1914, în comuna Perieţi din judeţul Ialomiţa. La vârsta de 36 de ani a primit chipul îngeresc al călugăriei la mănăstirea Sihăstria, judeţul Neamţ. Un an mai târziu, pe data de 26 septembrie 1950 a fost hirotonit preot la mănăstirea Slatina din Suceava, unde a fost prieten al Părintelui Ilie Cleopa. Personalitate marcantă a mişcării „Rugul aprins”, a suferit mulţi ani de închisoare şi prigoană comunistă pentru ataşamentul nestins faţă de legionarism alături de Părintele Iustin Pârvu, Valeriu Gafencu sau Nichifor Crainic. Din anul 1976 a fost duhovnic al mănăstirii „Sfânta Maria” din Techirghiol. Vom reveni cu informaţii referitoare la organizarea funeraliilor pe care Patriarhia Română le-a stabilit sâmbătă.

Pentru că Părintele Arsenie Papacioc a fost un reper al spiritualităţii dobrogene, autorităţile şi-au exprimat respectul şi durerea la aflarea tristei veşti:

Directorul Direcţiei Judeţene pentru Sport şi Tineret Constanţa, Elena Frâncu: „Părintele Arsenie a fost o mare personalitate: a trăit frumos şi ne-a ajutat pe toţi! Dumnezeu să-l odihnească!”

Purtătorul de cuvânt al Primăriei Constanţa, Liviu Tramudana: „L-am cunoscut în jurul anului 99, când regretatul profesor Corneliu Dida realiza lecţiile de istorie. El îl cunoştea foarte bine pentru că a scris despre Mişcarea Legionară. Este un reper al ortodoxiei româneşti şi o călăză spirituală a Dobrogei. Dumnezeu să-l odihnească!”

Vicepreşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, Cristinel Dragomir: „S-a stins un om de o mare valoare, un reper moral atât pentru generaţiile mai în vârstă cât şi cele mai tinere. Este o mare pierdere atât pentru comunitatea constănţeană cât şi pentru România şi Biserica Ortodoxă. Astfel de oameni deosebiţi sunt foarte rari dar, prin ei, vorbeşte neamul românesc”.