Parisul şi Londra vor solicita devansarea viitoarei reuniuni a UE privind embargo-ul asupra armamentului impus Siriei, iar în lipsa unei unanimităţi, vor decide, la nivel naţional, să livreze armament rebelilor, a anunţat, ieri, şeful diplomaţiei franceze, Laurent Fabius. ”Franţa şi Marea Britanie reclamă europenilor, acum, să anuleze embargo-ul, pentru ca rezistenţa să aibă posibilitatea să se apere”, a declarat el pentru postul France Info. Premierul britanic, David Cameron, a anunţat încă de marţi că ţara sa ar putea să se desolidarizeze de embargo-ul UE în curs şi să furnizeze armament opoziţiei siriene, cu scopul ca aceasta să poată lupta împotriva regimului preşedintelui sirian, Bashar al-Assad. Următoarea reuniune UE în vederea examinării embargo-ului asupra armamentului destinat Siriei este prevăzută la sfârşitul lui mai. Conflictul din Siria s-a soldat, potrivit ONU, cu peste 70.000 de morţi, de când a fost declanşat, pe 15 martie 2011.

NEGOCIERI EŞUATE Ministrul rus de Externe şi cel al Apărării, Serghei Lavrov şi Serghei Şoigu, au avut, miercuri, întrevederi cu omologii lor britanici, William Hague şi Philip Hammond, testând în premieră formatul de negocieri 2+2, cu discuţii pe tema crizei din Siria. Interlocutorii nu au reuşit să-şi apropie poziţiile cu privire la subiectul discutat. Gazdele nu au exclus că Londra va începe să livreze opoziţiei siriene inclusiv arme letale, în timp ce oaspeţii ruşi au atenţionat că acest lucru va reprezenta o încălcare directă a dreptului internaţional, a relatat, ieri, cotidianul rus ”Kommersant”.

Până în 2011, când Lavrov s-a deplasat prima dată la Londra, relaţiile dintre Rusia şi Marea Britanie au fost mai mulţi ani aproape ostile. De atunci, în relaţiile ruso-britanice a avut loc un fel de... dezgheţ, al cărui simbol au devenit vizitele premierului britanic, David Cameron, la Moscova şi cea a preşedintelui rus, Vladimir Putin, la Londra. În realitate, însă, de pe lista pretenţiilor reciproce care au umbrit relaţiile bilaterale cel puţin din 2006, când Londra a suspectat Moscova de implicare în asasinarea lui Aleksandr Litvinenko, s-a reuşit depăşirea doar a câtorva probleme: British Council din Rusia nu a mai întâmpinat probleme, iar jurnalistului de la ”The Guardian”, Luke Harding, i s-a permis intrarea în Federaţia Rusă. La rândul lor, autorităţile britanice au stopat urmărirea în justiţie a rusoaicei Ekaterina Zatuliveter, suspectată de spionaj, iar recent l-au extrădat în Rusia pe Maxim Vinţekevici, acuzat de omor. Între timp, Londra cere în continuare extrădarea deputatului şi omului de afaceri Andrei Lugovoi, pentru a-l ancheta în dosarul Litvinenko, refuză să coopereze cu serviciile secrete ruseşti şi le eliberează cu greu vize oficialităţilor ruse. La rândul său, Moscova continuă să-şi exprime indignarea în legătură cu faptul că Londra acordă azil persoanelor pe care ea le consideră infractori, Amed Zakaev, Boris Berezovski, Andrei Borodin. De asemenea, la vechii factori iritanţi s-au adăugat unii noi: cazul Serghei Magnitski, restricţii comerciale, Libia şi mai ales Siria.

TIMP PUŢIN Problema siriană a ocupat circa 80% din timpul negocierilor, lucru pe care William Hague l-a prognozat pe Twitter înaintea întrevederii. De altfel, pentru o apropiere a poziţiilor celor două părţi, acest timp nu a fost de ajuns. În ajunul vizitei sale la Londra, Lavrov a declarat că ”sponsorii externi ai opoziţiei siriene împiedică reglementarea conflictului”, iar în timpul conferinţei de presă de miercuri i-a acuzat pe colegii britanici de... lipsă de perspicacitate. Lavrov a amintit că destul de recent, Marea Britanie şi o serie de alte ţări occidentale au acordat sprijin Libiei, oferindu-i bani şi arme. O parte din ajutoare au ajuns în mâinile grupurilor radicale, care s-au mutat apoi în Mali, de unde încearcă să le scoată forţele UE. Gruparea cea mai aptă de luptă din rândurile opoziţiei siriene este, potrivit ministrului de Externe al Rusiei, Jabat al-Nusra, pe care SUA au inclus-o de curând pe lista organizaţiilor teroriste. În opinia lui Lavrov, ”problema nu poate fi rezolvată prin înarmarea opoziţiei, ci doar pe baza comunicatului de la Geneva, unde este totul scris şi trebuie doar ca părţile să ia loc la masa de negocieri”. William Hague s-a grăbit să asigure că şi Marea Britanie militează pentru un dialog între regimul de la Damasc şi opoziţie, dar a adăugat că, atât timp cât o decizie politică nu a fost găsită, Londra se consideră îndreptăţită să acorde sprijin adversarilor lui Bashar al-Assad.