Continuăm să vă prezentăm candidații Organizației Județene Constanța a PSD la alegerile parlamentare din 11 decembrie. În această ediție a venit rândul prof. univ. dr. Lucian Băluț, candidat din partea social democraților la funcția de senator. Ales de două ori decan al Facultăţii de Electromecanică Navală din cadrul Universității Maritime Constanța (UMC), Băluț a fascinat zeci de generații de studenți prin cursurile predate. Din punct de vedere politic, Lucian Băluț a fost deputat de Constanța și președinte al Organizaţiei Municipale Constanța a PSD. Pe lângă activitatea sa didactică și politică, Băluț a mai ocupat funcția de președinte al Consiliului de Administrație al Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime SA Constanța.

Reporter (Rep.): Ne aflăm la o răscruce de drumuri în politica internațională. Anul 2016 a însemnat pe plan mondial schimbări majore, Brexit, Donald Trump etc...

Lucian Băluț (L.B.): Foarte adevărat. Anul 2016 ne-a oferit câteva surprize majore. Surprize în sensul că punctul de vedere prezentat de specialiștii în domeniu a fost contrazis de votul popular. Acest lucru s-a întâmplat cel puțin în cazul exemplelor menționate de dumneavoastră. Pornind de la această observație, aș reformula întrebarea: „În ce măsură deciziile majore în politica externă se pot lua prin vot popular?”. Evident, există argumente „pentru”, dar și argumente „contra”. Argumentele „pentru” sunt cele cunoscute. Consultarea populară asigură sprijinul majorității. Mai mult chiar, se respectă un principiu democratic. Argumentele „contra” sunt de tipul: „Există întotdeauna informații confidențiale care nu pot ajunge spre cei ce se vor pronunța prin vot”. Suplimentar, în cazul unei consultări populare se discută despre „oportunitate”, dar și despre „riscuri”. Exemplul tipic este cazul Brexit. Presa a prezentat în detaliu aceste probleme. Nu se poate uita că în cazul lui David Cameron, prim-ministrul Marii Britanii, au existat critici vizavi de decizia dânsului de a organiza acel referendum. Nu trebuie uitat că acele critici au venit din partea unor personalități. Este vorba despre cei care au poziții de conducere în cadrul Uniunii Europene. Și, atunci, care este răspunsul corect? Un prim răspuns poate fi: „timpul este cel ce va valida soluția corectă”. Dar ca întotdeauna, există și un al doilea răspuns. Parlamentele naționale sunt cele care validează punctul de vedere al națiunii. Cu alte cuvinte, referendumul are un caracter consultativ. În acest moment Parlamentul Marii Britanii se va pronunța asupra Brexitului. În cazul Trump, electorii decid președintele SUA, iar în ultimă instanță există posibilitatea ca problema să fie transferată Congresului. Revenind, personal înclin pentru implicarea parlamentelor în astfel de decizii. În fapt, chiar și în cazurile prezentate de dumneavoastră, după cum am menționat, deciziile finale vor fi luate în parlamentele naționale.

Rep.: În ce măsură rezultatul alegerilor generale din 11 decembrie ar putea influența poziția geostrategică a României?

L.B.: În mod normal, alegerile interne nu ar trebui să influențeze deciziile majore de politică externă. Acest lucru asigură stabilitate geostrategică la nivel global. Chiar și în cazul schimbării unor guverne prin alte metode, noul Executiv anunță, în primul rând, că păstrează înțelegerile externe anterioare. În cazul nostru, vom rămâne membri NATO, precum și membri ai Uniunii Europene. Pot să adaug că vom avea șansa de a intra în spațiul Schengen. Aceasta este o speranță.

Rep.: În această situație, vreau să vă întreb în ce măsură rezultatul alegerilor generale din 11 decembrie ar putea influența politica internă a României?

L.B.: Ei, da! Această întrebare îmi place cel mai mult. Îmi place pentru că am sentimentul că, pentru prima oară, Partidul Social Democrat pune frontal întrebarea crucială, și anume raportul dintre muncă și capital. Cu permisiunea dumneavoastră, aș detalia acest răspuns. Unde suntem acum? Din comunicatele de presă, precum și din analizele prezentate de diverși specialiști - economiști de stânga sau de dreapta -, distribuția veniturilor rezultate în urma creșterii economice este de 60% - 40% în favoarea capitalului. Atenție, este vorba doar de modul de alocare a creșterilor de Produs Intern Brut (aproximativ 30% „intră” în buget). Dacă dorim să „vedem” efectul acestui tip de alocări, este necesar să ne raportăm la așa-numitul „indice GINI”. Pentru a fi mai explicit, coeficientul GINI (cunoscut și ca index GINI ori raport Gini) este o măsură a dispersiei statistice folosite pentru a reprezenta distribuția veniturilor populației unei națiuni, dar mai ales pentru a reprezenta disproporția în distribuirea veniturilor sau averilor, fiind un indice al inegalității. Definiția nu îmi aparține. Este unul dintre parametrii folosiți pentru evoluția macroeconomică a unei țări. În acest moment, coeficientul GINI pentru România este mult mărit dacă îl raportăm la media europeană. Unde ar trebui să ajungem? Analiza structurii bugetelor țărilor cu democrații avansate pune în evidență faptul că acest raport este 40% - 60%. Acolo ar trebui să ajungem. Pentru moment nu sper că următorul buget va fi structurat astfel. Dar, pentru că există un „dar“, măcar creșterile de buget ar trebui să respecte această proporție. Trebuie să spun că în aceste condiții nu ar mai fi probleme vizavi de creșterea salariilor. Concluzionând, din punctul meu de vedere, votul din 11 decembrie va putea valida o structură de buget asemănătoare, spre exemplu, celei existente în Germania și nu numai. În fapt, este imperios necesar să ne apropiem ca nivel de trai de țările dezvoltate.