Cum cei mai mulţi dintre consilierii care îi reprezintă pe mangalioţi sînt cîrciumari sau patroni în turism, mă aşteptam ca dumnealor să respecte cu sfinţenie regula conform căreia clientul este stăpînul şi nu invers. Electoral şi politic vorbind, alegătorul ar trebui să joace rolul clientului care trebuie servit la cleşte, periat şi alintat pînă la lacrimi. De cînd Consiliul Local Mangalia s-a transformat în Parlamentul Cîrciumarilor, pentru că breasla respectivă domină intelectualitatea, dar, mă rog, ăsta este rezultatul votului democratic, tot aştept ca instituţia cu pricina să devină un model de bună servire a cetăţeanului de rînd, pentru că el se confruntă cu cele mai multe probleme şi dificultăţi în ziua de astăzi. Da’ de unde! Pentru că s-au supărat pe sat, adică pe Tusac, au pus scaunele pe birouri, ca la birt, au stins lumina, ceea ce nu este atît de rău în contextul crizei actuale, şi au închis unitatea! Nici măcar nu au precizat de ce au făcut acest lucru, ca să înţeleagă şi cetăţeanul de pe stradă sau de la ghişee de ce oraşul în care trăieşte bate pasul pe loc, ca şi cum primar ar fi tot Zanfir Iorguş! Că tot veni vorba de domnia sa, îmi aduc aminte că, anul trecut, era cît pe-aci să o fure de la unul dintre cei mai destoinici cîrciumari ai urbei, Florin Maftei, fost consilier local. Mă tem că unii sînt tentaţi să preia modelul Maftei în perspectiva viitoarelor confruntări cu Claudiu Tusac, ca mijloc viu de exprimare a opţiunilor politice în teritoriu. Locul lui Maftei a fost luat de peremistul Ion Anghel, care vrea să transforme, după dimensiunile şi caracteristicile terasei sale estivale din staţiunea Neptun, Consiliul Local într-un nou foişor. Dacă nu ştiţi, terasa domniei sale se numeşte “La foişor”. În cazul domnului Anghel, alimentaţia publică reprezintă cheia “succesurilor” sale politice, fiind apreciat şi la centru pentru preparatele culinare făcute cu mult simţ de răspundere la grătar, pe plită sau pe jar, în funcţie de importanţa vizitelor efectuate în teritoriu şi de momentul istoric ales. Unitatea de monolit a Parlamentului Cîrciumarilor este asigurată de tandemul Mincă - Anghel, care a reconstituit vechea bielă-manivelă a PRM Mangalia. În perioada sa de glorie şi de intensă activitate propagandistică, generatoare de multe valuri, tandemul pomenit mai sus îi freca ridichea cu sare fostului primar al Mangaliei, astăzi, brav conducător al consilierilor răzvrătiţi. Biela şi manivela aplică la sînge aceeaşi doctrină personală de dezbinare şi scandal cu orice preţ, pînă la victoria finală, şi în cazul lui Tusac, pe care speră să-l aducă în poziţia confortabilă lor, aceea de a semna ca... primarul. Şi atît. Pentru consolidarea poziţiei politice a Parlamentului Cîrciumarilor, s-au refăcut vechile alianţe personale bazate pe simpatii şi interese comune. Alianţe care, după cum am mai scris, nu au nicio legătură cu înţelegerile care au stat la baza formării noului guvern. La Mangalia, a contat mai mult solidaritatea de breaslă şi mai puţin apartenenţa la un partid sau altul. De pildă, aici, PD-L şi PC sînt duşmanii de moarte ai PSD. Dacă, la Bucureşti, se joacă hora frăţiei, ei bine, la Mangalia, se foloseşte “stecluţa cu vitriol”! Cîrciumarii şi patronii turismului bazat pe tichetele Elenei Udrea au strîns rîndurile ca să-şi apere Parlamentul. În regim de urgenţă, după cum spuneam, s-a trecut la refacerea unor vechi alianţe, toate aceste mişcări strategice învîrtindu-se în jurul unui singur personaj - Ion Mincă, liderul PC Constanţa. Au fost refăcute două cupluri celebre: Mincă - Iorguş şi Mincă - Anghel. Ca să se menţină avantajul numeric deţinut de consilierii răzvrătiţi, Ion Anghel, la un pas de a fi exclus din PRM, trebuia salvat de la înec. Ceea ce s-a reuşit parţial color. În toată această busculadă politică, Mincă se dovedeşte a fi mai abil decît Iorguş, care pierde tot mai mult teren în PD-L Constanţa. S-ar părea că unii dintre consilierii care l-au urmat orbeşte au înţeles acest lucru şi, din acest motiv, încearcă o reconciliere cu primarul Tusac. Acesta, dînd dovadă de înţelepciune, a făcut un pas înainte, fiind dispus, pentru binele oraşului, să îngroape securea războiului cu Iorguş, numai că răspunsul primit nu a fost unul pe măsura gestului său... Dacă s-a împăcat cu Mincă, după ce liderul conservatorilor l-a făcut ca la spălătoria “Corsa”, împroşcîndu-l cu zoaie, nu înţeleg de ce se ţine aşa băţos în faţa lui Tusac! Nu spunea domnia sa că este gata de orice sacrificiu oraşului său? Sau nu vrea naşa?