EUROSCEPTICI ŞI EUROFOBI Am tot auzit, zilele acestea, despre partide şi doctrine de stânga, dreapta, centru, extreme ori radicali şi combinaţiile aferente. Nu ştim cât înseamnă pentru români toate aceste categorii şi cât înţeleg cei care au salariul minim pe economie din toate ajustările, adnotările, combinaţiile şi permutările politice ale prezentului european şi, de ce nu, şi românesc. Un lucru credem însă că înţeleg: extremismul, fascismul, euroscepticismul, radicalismul. Dincolo de deosebirile de nuanţe dintre doctrine, credem că românii înţeleg foarte bine ce înseamnă extremism şi implicaţiile forţei incredibile cu care acesta s-a impus la nivel european. Făcând o mică sinteză, ultrasimplificată desigur, în multe dintre statele europene importante, partidele extremiste s-au clasat pe primele locuri la alegerile pentru Parlamentul European (PE), fragilizând ca niciodată până acum echilibrul îndelung lăudat al Uniunii Europene (UE) şi periclitând însăşi ideea de Uniune, adică acele principii şi convenţii care au adus 28 de state la aceeaşi masă. Aşadar, trecând pe scurt în revistă situaţia europeană, în Ungaria şi Grecia, extremiştii au ieşit pe primul loc, iar în Italia au ratat cu foarte puţin prima poziţie. Victoria ultranaţionaliştilor cu accente rasiste şi xenofobe, uniţi sub egida Frontului Naţional din Franţa, reprezintă o a doua superlovitură pe care a primit-o UE. O asemenea forţă în PE ar putea duce la o segregare extrem de pronunţată a statelor Europei, deja împărţite în „state bogate” şi „state sărace” şi nu numai. În ceea ce priveşte viitorul comun al acestor state... rămâne de văzut cât de elastică va deveni percepţia conceptului de egalitate.

ELEMENTUL-SURPRIZĂ Aşadar, la nivelul întregii Europe, extremiştii au obţinut, potrivit estimărilor PE de ieri, 137 de mandate, după cum urmează: 35 de mandate - UKIP, formaţiunea lui Nigel Farage; 39 de mandate - Frontul Naţional francez, partidul FPO din Austria şi PVV din Olanda, respectiv 63 de mandate incluse de PE, până acum, la “şi alţii”, adică ale candidaţilor ale căror partide nu sunt reprezentate în Parlamentul actual, cum este cazul Mişcării 5 Stele a lui Beppe Grillo în Italia, partidului anti-euro AFD din Germania sau neonaziştilor din Zorii Aurii, din Grecia. În eventualitatea în care toţi aceştia vor forma un grup (sunt necesari minimum 25 de deputaţi din şapte ţări - n.r.), noua formaţiune ar ocupa locul 3 în PE!! Între conservatorii din Partidul Popular European (PPE) şi Partidul Socialiştilor Europeni (PSE) distanţa este mai redusă ca niciodată: doar 25 de mandate îi despart. Potrivit estimării PE, anunţată ieri la ora 8.00 GMT (11.00, ora României), PPE are în continuare 212 mandate, cu 61 mai puţin decât în actualul Parlament, iar socialiştii - 187, o scădere cu 9 mandate. Dacă extremiştii se vor organiza în cadrul unui grup, această mişcare va situa liberalii pe locul 4, cu 72 de deputaţi, cu 11 mandate mai puţin decât în actuala legislatură, dar în faţa Verzilor, care obţin 55 de eurodeputaţi.

ANTONESCU A TRĂDAT ALDE PENTRU PPE Cu o nouă configuraţie politică în PE, marile familii politice din Europa vor începe bătălia finală pentru şefia Comisiei Europene (CE). Pe de o parte, postul este cerut de luxemburghezul Jean Claude Juncker (PPE), care a spus că popularii europeni au câştigat alegerile europene şi, pe cale de consecinţă, revendică şefia Comisiei. Pe de altă parte, funcţia de preşedinte al CE este revendicată şi de socialistul german Martin Schulz. Dată fiind distanţa redusă dintre PPE şi PSE, cele două grupuri vor începe racolarea de voturi de la alte grupuri mai mici. Culmea este că, în acest joc, un rol foarte important par să-l aibă parlamentarii liberali români, care, ieri, tocmai s-au vândut grupului PPE. Cu un ultim gest înainte să demisioneze din funcţia de preşedinte al PNL, Crin Antonescu a hotărât ca europarlamentarii PNL să treacă de la grupul ALDE la PPE. Prin acest gest, se confirmă încă o dată că, pentru Antonescu, trădarea şi ciolanul politic sunt mai dulci decât doctrina. Au spus-o şi liderii ALDE, care au afirmat că, prin intrarea în PE, Antonescu se alătură lui Traian Băsescu şi îşi arată slăbiciunea în loc să îşi întărească poziţia în Legislativul UE.

Alianţa PSD-UNPR-PC, marele câştigător

Şi dacă tot ne referim la ţara noastră, important este să spunem că Alianţa PSD-UNPR-PC a fost marele câştigător la alegerile europarlamentare de duminică, zdrobind toate formaţiunile de dreapta. Potrivit Biroului Electoral Central, PSD-UNPR-PC a obţinut 37,60% din voturile valabil exprimate la alegerile europarlamentare, în timp ce PNL a obţinut 15%, cu mult sub scorul propus, de 20%. Pe locul 3 s-a aflat PDL, cu 12,23%. Surpriza cea mare a venit de la candidatul independent Mircea Diaconu, care a adunat 6,81% din voturile alegătorilor. Şi mai interesant este că acesta a obţinut mai mult decât partidul de buzunar al lui Traian Băsescu - PMP, care a adunat 6,21%, mai puţin şi decât UDMR, cu cele 6,30% ale sale. Restul competitorilor nu au trecut pragul electoral. Conform BEC, dintre cei 17.696.946 de alegători înscrişi în listele electorale, s-au prezentat la urne 5.714.814, reprezentând 32,29%. S-au înregistrat 5.382.490 de voturi valabil exprimate (94,18%), iar 332.149 (5,81%) au fost declarate nule. Aceste date provin din centralizarea rezultatelor scrutinului din 18.721 secţii de votare (99,99%). Alianţa PSD-UNPR-PC a câştigat şi la Constanţa, obţinând 34,47% (60.455 de voturi) din sufragiile valabil exprimate, urmată fiind de PNL, cu 14,75% (25.867 de voturi), PMP - 11,18% (19.607), PDL - 10,49% (18.303 de voturi) şi Mircea Diaconu - cu 9,54% (16.728 de voturi), restul formaţiunilor politice şi candidaţilor independenţi obţinând sub pragul electoral de 5% şi, respectiv, de 3%.